Stefan Uratu a mentionat ca tanarul, decedat In ajun de Anul Nou, a fost impus de catre colegii sai mai mari din armata sa mearga la magazin pentru a cumpara bautura. El a refuzat si, din aceasta cauza, a fost omorat In bataie. „Autoritatile transnistrene au declarat ca decesul a survenit In urma unui atac de cord, Insa persoanele care au vazut trupul neInsufletit al baiatului sustin ca pe el puteau fi vazute urme clare de violenta, provocate In urma mai multor lovituri”, a spus presedintele CHDOM. El a mai precizat ca aceasta practica, deseori, este tolerata In armata transnistreana, fiind perceputa ca „forma de educatie” pentru cei ce nu se supun regimului separatist sau cerintelor celor mai mari. „In prezent, noi investigam acest caz, deoarece se Incearca musamalizarea acestuia. Consideram ca Republica Moldova ar trebui sa aiba organe specializate care ar reactiona In astfel de cazuri si care ar cerceta astfel de situatii create”, a afirmat Stefan Uratu. Potrivit reprezentantilor Comitetului Helsinki, majoritatea tinerilor din stanga Nistrului sunt Inrolati cu forta In armata transnistreana, precizand ca, deseori, si tinerii care Isi fac studiile In dreapta Nistrului sunt vanati de catre autoritatile transnistrene, atunci cand vin In vacanta si, astfel, sunt Inrolati cu forta In armata. Reamintim ca Anatoli Mospan, In varsta de 19 ani locuitor al satului Lunga, raionul Dubasari, a decedat la 2 ianuarie curent, la doar patru zile de la Inrolarea sa Intr-o unitate militara transnistreana. „Procuratura militara” din Tiraspol a anuntat ca moartea a survenit din cauza insuficientei cardiace acute, Insa parintii tanarului afirma ca pe corpul neInsufletit al militarului erau vizibile urme de violenta, mai informeaza AP Flux.

Acuza, falsa, de amestec In treburile interne, proferata de comunisti la adresa Romaniei, pare cu atat mai nedreapta, cu cat Bucurestiul este departe de a-si fi onorat datoria morala si istorica fata de basarabeni. BineInteles, basarabenii sunt principalii vinovati de starea In care se afla republica lor, dar, In conditiile In care RM nu numara decat 16 ani, nu putem sa nu ne Intrebam, cum a Inteles sa participe la destinul ei o tara cu o varsta onorabila, o tara-sora? Ceausismul a dorit sa stearga din constiinta romanilor tot ce amintea de Basarabia. Si In RSS Moldoveneasca simpatia pentru Romania constituia un delict, dar daca la noi fascinatia pentru Romania a mocnit Intotdeauna, explodand la sfarsitul anilor ’80, peste Prut subiectul „Basarabia” a fost Intotdeauna unul marginal. O Romanie care nu Indraznise niciodata, In perioada postbelica, sa atinga problema Basarabiei, descopera, surprinsa, la 1990, ca elitele basarabene abordeaza romanismul cu mai mult curaj decat erau pregatiti sa o faca politicienii romani postdecembristi. Aceasta desincronizare avea sa se mentina In continuare, politica Bucurestiului In raport cu noi fiind mereu cu cativa pasi In urma evenimentelor si asta din motivul ca Basarabia nu a constituit niciodata o prioritate adevarata (nu doar una declarata) a politicii externe romanesti. Prestatia politicienilor damboviteni a fost mai Intotdeauna un reflex al politicii Chisinaului, o reactie, adesea Intarziata. La Inceputul anilor ’90 Romania s-a lasat vrajita de mirajul unionist de la Chisinau, dupa care, cum Moldova „adoarme”, Romania abordeaza, la randul ei, o stare de lancezeala „pragmatica”. Si asa pana In 2001, niciodata In aceasta perioada tara-sora nu a fost tentata sa preia initiativa. Isteria romanofoba a comunistilor moldoveni Ii gaseste astazi pe politicienii romani tot atat de nepregatiti, ca si explozia patriotica de la sfarsitul anilor ’80. Fireste, Romania a izbutit, In conditii deloc usoare pentru ea, sa ajute si sa sustina Basarabia, In special In domeniul Invatamantului si al culturii. Nu este de Inteles Insa de ce a fost ignorat tocmai domeniul strategic, cel economic. In plus, Romania nu a Inregistrat mari performante In domeniul integrarii societatii basarabene cu ansamblul de trasaturi si particularitati ce o caracterizeaza, o comunitate extrem de specifica, complexa, eterogena. In loc sa aplice strategii si programe avand ca tinta diferite categorii de basarabeni - de la intelectualii cu simpatii romanesti si oamenii simpli, pana la vorbitorii de limba rusa si chiar romanofobii, Romania a preferat sa colaboreze doar cu cei ce s-au declarat prietenii ei si a privit la problematica Basarabiei prin ochiul adesea deforma(n)t al acestora. Romania avea multi ne-prieteni In Basarabia de pana la 1989, dar pacatul este ca ea a reusit sa-si faca destui si dupa aceasta data. In plus, acei asa-zisi prieteni, care erau de multe ori vulnerabili atat sub aspectul biografiilor, cat si acela al calificarii profesionale, au monopolizat cumva „prietenia” cu Bucurestiul, ca si patriotismul, In general. Din aceasta cauza, dar si din pricina prestatiei dezamagitoare a Bucurestiului, destui romanofili de la Inceputul anilor ’90 vor Ingrosa, In timp, randurile moldovenistilor. Majoritatea gazetarilor si intelectualilor romanofobi de astazi erau, la sfarsitul anilor ’80 - Inceputul anilor ’90, pro-romani, unii chiar unionisti. Ei nu sunt decat frustratii anilor ’90, acei care au fost Impinsi Intr-un fel sau altul (unii, este adevarat, s-au lasat Impinsi) din barca romanismului. De aproape doua decenii ei nu mai obosesc, Intr-un elan revansard nestavilit, sa-si exulte razbunarea In fiecare articol de ziar, chiar daca multi dintre cei pe care Ii vizeaza nu mai functioneaza astazi decat ca niste simboluri. ...Revenind la pozitia Romaniei fata de Basarabia, se pare ca atacurile romanofobe ale guvernarii comuniste si ale servilor ei ideologici pot avea si un efect benefic. Este acel dus rece care le va ajuta politicienilor romani sa trateze In continuare Basarabia cu un plus de atentie, luciditate si consecventa.

Constantin Cheianu