- Ce parere aveti, domunule Greg Hands, despre decizia guvernului britanic de mentinere a restrictiilor pe piata muncii pentru cetatenii romani si bulgari?
- Anuntul guvernului de mentinere a restrictiilor pentru romani si bulgari pe piata muncii britanice este ilogic si lipsit de sens. Consider ca este una din cele mai proaste decizii luate de guvernul britanic in anul 2007, si din diferite puncte de vedere, critic inclusiv partidul din care fac parte, partidul conservator, din acest punct de vedere. Impreuna cu alti parlamentari, de diferite culori politice, sunt de parere ca aceasta decizie are efecte negative si va trebui schimbata cat mai curand. Desi nu consider ca politica de imigrare a Marii Britanii trebuie schimbata radical, tratamentul aplicat de tara noastra romanilor si bulgarilor este inacceptabil. Modelul de imigrare introdus in sistemul britanic pentru cateva zeci de mii de romani si bulgari este costisitor,iar din punct de vedere economic nejustificat. Cred ca cel mai greu este pentru bietii muncitori romani sa inteleaga ca aceasta decizie de mentinere a restrictiilor nu are nici o legatura cu ei. Decizia a fost luata in cel mai prost moment posibil, de un guvern speriat de presa de scandal, un guvern care incearca sa castige increderea britanicilor speriati de imigatia in masa. Guvernul britanic are multe lacune, una din acestea fiind statisticile. De-a lungul ultimelor luni ale anului 2007 s-a demonstrat ca cifrele transmise de guvern cu privire la imigrantii din Marea Britanie sunt total eronate. Avem un guvern care nu este capabil sa numere cati straini intra in Marea Britanie si cati pleaca, un guvern care nu stie cate locuri de munca au fost ocupate in ultimii zece ani de populatia autohtona si de migranti. Datorita acestor imprejurari nefericite, romanii si bulgarii au devenit din nou “tapi ispasitori” folositi de politica britanica pentru evitarea unui nou scandal pe tema migratiei. In practica, sunt convins ca distinsul ministru de imigrare, Liam Byrne este convins de faptul ca cei douazeci de mii de migranti romani si bulgari care au venit in Anglia in anul 2007 nu ar fi ajuns la ordinul sutelor de mii, daca Marea Britanie si-ar fi asumat raspunderea deschiderii pietei muncii catre acestia. Ceea ce presa britanica nu a dezbatut insa niciodata este suma aberanta de peste 2.7 milioane de lire sterline investita de guvern pentru a introduce acest regim discriminatoriu pentru  douazeci de mii de romani si bulgari. Suma imensa nu are nici o justificare in sustinerea unui regim care incurajeaza munca la negru a migrantilor romani si bulgari. Imi pare foarte rau de muncitorii romani care nu vor putea niciodata sa inteleaga de ce sunt discriminati de britanici si totodata de ceilalti est europeni care au drepturi egale aici. Pot insa sa va asigur ca alaturi de alti parlamentari, sustin cauza romanilor si vom incerca din rasputeri sa schimbam aceasta decizie cat mai curand posibil.
- V-a surprins aceasta decizie, sau era o decize asteptata?
- Foarte putin. Nu am fost surprins, datorita conjuncturii si a luptelor politice ale momentului. Presa britanica a prezentat in cursul lunii septembrie atatea povesti senzationale si socante despre rromi, incat impresia generala a britanicilor cu privire la romani a fost ca acestia sunt cersetori, hoti de buzunare, care vin aici pentru a beneficia de ajutor din partea statului. Avand in vedere ca suntem condusi de un guvern deosebit de sensibil la presa de scandal, era de asteptat ca aceasta decizie sa fie luata. In toiul acestor evenimente, ghinionul romanilor a facut ca primul ministru britanic, Gordon Brown sa vorbeasca cu mandrie despre crearea locurile de munca britanice pentru britanici,  o promisiune care nu poate fi implinita, o promisiune discriminatorie care a adus alte prejudicii romanilor care isi asteptau dreptul al munca.
- Care este punctul de vedere al partidului dumneavoastra in ceea ce priveste restrictiile impuse romanilor si bulgarilor?
-Din pacate, pozitia oficiala este aceea de sustinere a guvernului, o pozitie similara avand si liberal-democratii. Consider ca partidul din care fac parte trebuie sa isi schimbe punctul de vedere, deoarece este eronat. Acest sistem introdus special pentru muncitorii romani si bulgari nu este corect, este o nebuloasa si este necesar sa acceptam ca nu a fost o decizie corecta si sa o remediem.
- Cand considerati ca aceste restrictii vor fi inlaturate?
- Guvernul a promis reevaluarea acestor restrictii la sfarsitul anului 2008. Sper ca indiferent de climatul politic si mediatic al acelui moment, restrictiile sa fie abandonate si sa nu asteptam pana la perioada maxima de cinci ani, care in mod ironic va coincide cu momentul jocurilor olimpice, pentru a oferi romanilor acces liber la piata muncii. In celebrul discurs al liderei Margaret Thacher de la Bruges, cu ani in urma, aceasta a sustinut cauza europenilor de est, invitand migratia est europeana sa vina spre Marea Britanie. Este pacat, ca, acum, dupa atatia ani, am uitat de datoria morala pe care o avem  si ne-am inchis usile politicii deschise pe care am avut-o pana acum fata de mingrantii esteuropeni. Tinerii romani, de cele mai multe ori mult mai educati ca muncitorii nostri, vin aici sanatosi, energici si plini de viata, pentru a munci cativa ani. Strang bani si se intorc acasa. Acesti tineri nu impovareaza serviciile noastre sociale, iar noi, ca si tara, avem mult mai multe de castigat decat de pierdut. Acesti tineri migranti vor fi ambasadori pe viata ai Marii Britanii in tarile lor. Ei se intorc acasa si vorbesc despre Marea Britanie ca tara, cultura si societate, iar interesul nostru este ca sederea lor aici sa fie cat mai placuta.  
 
Interviu realizat de Cristina Irimie, Roman in UK

Evgheni Sevciuk, considerat un oponent al liderului transnistrean, Igor Smirnov, si noul favorit al Rusiei din regiunea transnistreana, a facut aceste declaratii intr-un interviu publicat joi in ziarul „Kommersant” de la Moscova. Evgheni Sevciuk a salutat ultimele initiative ale presedintelui Vladimir Voronin ce prevad implementarea in comun cu administratia de la Tiraspol a unor proiecte cu caracter economic, social sau chiar politic, precizând ca „trecerea de la o retorica agresiva la relatii constructive este deja un element pozitiv”. Presedintele legislativului transnistrean a apreciat insa ca pâna acum Chisinaul a intreprins actiuni unilaterale la adresa Tiraspolului, in special cu caracter economic, si ca ar fi sosit vremea sa treaca la „fapte concrete”. Evgheni Sevciuk pare sa se referit la noul regimul vamal introdus in 2006 pe segmentul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene, in urma caruia marfurile produse in regiunea separatista pot fi exportate doar cu acordul Chisinaului. Indirect, Sevciuk, a abordat si problema independentei regiunii, comentând ca reglementarea statutului provinciei sârbe Kosovo nu are cum sa nu devina un precedent si pentru Tiraspol. Evgheni Sevciuk a amintit ca memorandumul de la Moscova din 1997, semnat intre Chisinau si Tiraspol, prevede posibilitatea crearii unui stat comun cu Basarabia, fara a preciza insa ce forma ar trebui sa aiba viitorul stat comun – federatie, confederatie sau uniune de state. El a apreciat ca daca raporturile dintre Chisinau si Tiraspol „se vor dezvolta pozitiv, vor scadea si tensiunile. Si abia dupa aceasta ar trebui sa vedem ce-si doresc partile in continuare”. Evgheni Sevciuk a vizitat Moscova la doar câteva zile dupa presedintele Vladimir Voronin. El a discutat despre conflictul transnistrean cu mai multi parlamentari din Duma de Stat. In paralel, o delegatie oficiala de la Chisinau, din care fac parte consilierul prezidential Mark Tkaciuk, si ministrul Reintegrarii, Vasili Sova, s-a aflat la Moscova pentru consultari, iar ambasadorul Federatiei Ruse la Chisinau, Valeri Kuzmin, s-a intâlnit – la Tiraspol - cu liderul transnistrean, Igor Smirnov, cu care a discutat despre posibilitatea reluarii negocierilor in problema nistreana, transmite BBC reluat de Romanian Global News.

Csogor Csaba l-a intrebat pe Traian Basescu daca este de parere ca, intr-un eventual precedent Kosovo, minoritatea maghiara din Romania ar putea reprezenta o amenintare. Basescu a raspuns ca aceasta minoritate nu reprezinta o amenintare pentru Romania pentru ca exista o Constitutie si exista institutii care sa o apere. Presedintele a spus ca, atunci cand s-a referit la un precedent riscant in legatura cu Kosovo, a avut in vedere tarile din regiune si nu o eventuala problema interna a Romaniei. El a fost intrebat de acelasi europarlamentar cum comenteaza faptul ca in tari precum Italia si Spania se pune problema conferirii de drepturi colective minoritatilor prezente pe teritoriul acestor state. Basescu a raspuns ca va felicita aceste tari cand acestea vor ajunge sa acorde minoritatilor drepturile pe care Romania le acorda minoritatilor de pe propriul teritoriu. "Ar trebui sa privim cu maxima atentie la modul in care Kosovo ar putea conferi un nou inteles organizarii administrative a minoritatilor nationale, oriunde acestea s-ar afla. Sustinand aceasta abordare, oamenii politici ar trebui sa fie constienti de faptul ca sprijina conferirea de drepturi colective, concept care contravine standardelor europene si internationale acceptate si ar putea crea un precedent periculos. In aceste circumstante, ce mesaj transmitem noi societatilor multietnice?", a spus Basescu. Dupa ce a rostit discursul, Basescu a primit din sala cateva intrebari. El a precizat cu acest prilej ca, in opinia sa, raspunsul la intrebarea din discursul sau este ca declararea independentei provinciei Kosovo in lipsa unei rezolutii a Consiliului de Securitate sau printr-o solutie care sa nu fie rezultatul unor negocieri intre Belgrad si Pristina este un semnal rau pentru tarile din Balcanii de Vest care au in componenta minoritati etnice. Potrivit lui Basescu, acest semnal este rau pentru ca poate fi interpretat si nu poate fi justificat din punct de vedere legal. El a mai spus, raspunzand unei intrebari, ca nu se teme de faptul ca pozitia Romaniei ar putea fi "periculos de apropiata" cu aceea a Rusiei in ceea ce priveste statutul Kosovo. El a mai spus ca se va teme in legatura cu pozitia Romaniei doar cand aceasta va intra in contradictie cu prevederile de drept international. Intrebat ce solutie ar trebui sa fie adoptata la summit-ul NATO in legatura cu Georgia si Ucraina, Basescu a spus ca va incerca sa raspunda cat de diplomatic poate, in pofida faptului ca diplomatia nu este cea mai mare calitate a sa. Potrivit lui Basescu, acum este momentul ca cele doua tari sa primeasca MAP, urmand ca ele sa fie invitate sa devina membre cand vor indeplini conditiile necesare pentru acest lucru. Seful statului a mai spus ca Romania considera ca proiectul NATO de scut antiracheta trebuie sa fie complementar cu cel american. Raspunzand unei intrebari,Traian Basescu a mai spus ca un eventual precedent Kosovo va alimenta anumite abordari din partea multor politicieni care lasa cateodata impresia ca vor sa isi creeze singuri cate o tara. "De fiecare data cand pierd alegerile, parca vor sa-si faca cate o mica tara”, a spus Basescu, fara a mentiona la care politicieni se refera. El a spus ca nu crede totusi ca imediat dupa o eventuala declarare a independentei Kosovo, alte minoritati din zona isi vor solicita sau declara independenta. El a mai spus ca crede acest lucru in ciuda recentelor declaratii ale politicienilor transnistreni care au declarat ca pentru ei Kosovo va fi un precedent. Basescu a mai spus ca este de parere ca intre Pristina si Belgrad a fost o lipsa de dialog, in principal pentru ca Pristina a fost alimentata cu ideea ca va fi sprijinita in recunoasterea independentei, in pofida pozitiei Belgradului. El a mai spus ca in continuare crede ca solutia pentru Kosovo trebuie sa fie rezultatul unui dialog. Intrebat despre eventuala prezenta a lui Vladimir Putin la Bucuresti, cu ocazia summit-ului NATO, seful statului roman a spus ca liderii rusi sunt bineveniti la Bucuresti, dar prioritatea Romaniei sunt aliatii si partenerii NATO. "Pana la urma este un summit NATO si este decizia Rusiei daca raspunde sau nu invitatiei de a participa la summit-ul NATO de la Bucuresti", a mai spus Traian Basescu. 

Astfel, la Sf Gheorghe, revista primariei este editata doar in limba maghiara aceast lucru intamplandu-se chiar si dupa sanctionarea primita din partea Consiliului pentru Combaterea Discriminarii. De asemenea, ocuparea  functiilor in institutiile publice este conditionata de cunoasterea limbii maghiare, iar banii publici sunt utilizati doar in interesul populatiei maghiare, cum a fost si cazul intalnirii maghiarilor de pretutindeni de la Moacsa, unde, pe langa faptul ca s-au cheltuit fondurile statului roman, s-au promovat deziderate iredentiste, separatiste si antiromanesti. Pa langa toate acestea nu poate fi trecut cu vederea nici faptul ca, in stema judetului Covasna, nu apare nici un element care sa simbolizeze istoria si cultura populatiei romanesti, care reprezinta totusi un sfert din populatia judetului, iar simbolurile romanesti  sunt ignorate (primarii nu poarta esarfa tricolora la evenimentele prevazute de lege – vezi cazul primarului din Sf. Gheorghe, la Ziua Nationala din 2007), lipsa acestora in spatiile publice (sala de sedinte a municipiului Sf. Gheorghe) etc. 

Aprobarea denumirilor strazilor si institutiilor publice, cu eludarea sau neglijarea personalitatilor romanesti, de rezonanta nationala sau locala (Sf. Gheorghe si Miercurea-Ciuc sunt singurele municipii resedinta de judet din Romania care nu au o strada cu numele lui Stefan cel Mare; Consiliul local Sf. Gheorghe a respins propunerea ca o strada din municipiu sa poarte numele protopopului Aurel Nistor – lider marcant al romanilor din judet, in perioada interbelica, acordand in schimb unei strazi numele unui preot, Iosif Popovici, aservit elitei maghiare locale, din perioada respectiva) si respingerea, de catre Consiliul local Sf. Gheorghe, a unor propuneri ale reprezentantilor societatii civile romanesti si ale consilierilor romani, de acordarea a distinctiei “Pro Urbe” unor cetateni romani din Sf. Gheorghe (cazul Emil Tanasoiu), sunt alte doua actiuni de sfidare a romanilor. Trebuie reamintit faptul ca abia dupa numeroase demersuri si dupa interventia Ministerului Educatiei si Invatamantului  au fost acceptate denumirile “Nicolae Colan” si “Constantin Brancusi” acordate la doua scoli din municipiul Sf. Gheorghe.

Bineinteles ca exista si o discrepanta intre finantarea proiectelor ONG-urilor, institutiilor si cultelor maghiare fata de cele romanesti. Respingerea, de catre Consiliul Local Sf. Gheorghe, fara nici o motivare, a proiectului “Tineretul si integrarea europeana” promovat de catre Centrul European de Studii Covasna-Harghita in anul 2007 este nul din exemplele graitoare. Acordarea preferentiala a fondurilor pentru functionarea scolilor cu predare in limba maghiara si neglijarea celor cu predare in limba romana (indeosebi a Grupului Scolar “Constantin Brancusi”); discriminarea elevilor romani in unele scoli mixte (cazul Grupului Scolar Economic – Administrativ din Sf. Gheorghe), alaturi de excluderea spectacolelor in limba romana in cadrul manifestarilor finantate din fonduri publice precum: “Zilele localitatilor” – Miercurea-Ciuc, Odorheiul Secuiesc, Tg. Secuiesc, Sf. Gheorghe (cu foarte mare greutate), sau Zilele judetului Harghita, reflecta clar atitudinea, cel putin discriminatorie, a autoritatilor locale si dezinteresul celor centrale fata de situatiile de mai sus, sesizate de nenumarate ori public, atat in mass media locala cat si in cea nationala.

Anii 90 au marcat disparitia ultimului Imperiu care a marcat istoria Europei. Dar nu prabusirea URSS-ului a legitimat in sine fisiunea in serie. Ca de multe ori in trecut, soarta Rasaritului Europei a fost determinata de evenimentele din Germania.
Precedentul german
La 28 noiembrie 1989, vizionarul cancelar Helmut Kohl prezenta in fata Bundestagului un program pe cinci ani care viza unificarea Germaniei. Dupa ce a ascultat insa glasul germanilor din Est, a inteles ca timpul nu mai avea rabdare. Evenimentele intra in acceleratie, iar in mai 1990 intre cele doua state a fost semnata o „uniune monetara, economica si sociala”. La 3 octombrie 1990, RDG intra in componenta Republicii Federale Germania si inceteaza sa mai existe. Ceea ce nemtii din Vest nu au acceptat niciodata, adica ruptura dintre cele doua Germanii a disparut si de pe hartie. Germania si-a luat astfel o superba revansa, in ciuda temerilor pe care „Germania Mare” le-a starnit. Si nu putine. Margaret Thatcher, primul ministru al Marii Britanii la aceea vreme, si-a exprimat ingrijorarea in mod fatis. Insa cel mai vocal a fost, de departe, presedintele francez Mitterand, extrem de iritat nu doar fata de aranjamentele germane, dar si fata de prabusirea blocului comunist (pe care a incercat sa il sustina chiar cu pretul cautionarii pucistilor). Intr-un gest disperat si politic, extrem de naiv, Mitterand viziteaza chiar Republica Democrata Germana (RDG) in decembrie 1989, ca un sprijin explicit pentru suveranitatea statului comunist. In plus, refuza invitatia lui Helmut Kohl pentru a participa la ceremonia redeschiderii Portii Brandenburg, iar consilierilor sai le explica, la 28 noiembrie 1989, relaxat, ca „nu trebuie sa fac nimic pentru a o impiedica [unificarea Germaniei, n.n.], sovieticii vor face asta pentru mine. Ei nu vor permite niciodata o Germanie mare si i se vor opune”. Numai ca in istorie nu trebuie sa spui niciodata „niciodata”. Germania s-a reunificat, iar Rusia a primit in schimb cantitati uriase de bani – 71 de miliarde USD au fost trimisi din 1990-1994 spre URSS, apoi spre Rusia, alaturi de alte 36 de miliarde USD care au mers spre alte tari ale lagarului comunist, plus garantii solide pentru permanentizarea frontierei estice a Germaniei. Franta s-a resemnat si a cerut ca pretul reunificarii sa fie „proiectul european” pe condominiul franco-german, dublat, evident, de renuntarea de catre nemti la unicul simbol national care le-a mai fost permis dupa cel de-al doilea Razboi Mondial – marca germana. Iar America a aplaudat ramanerea Germaniei (mari) in NATO. Dincolo insa de toate acestea si altele pe care le vom afla, probabil, de acum inainte, un lucru ramane cert. Toate modificarile teritoriale s-au facut in numele legii. Adica pe baza unui principiu unanim acceptat al dreptului international – dreptul la autodeterminare. Asta este una dintre explicatiile pentru care Germania a recunoscut rapid independenta Croatiei sau Sloveniei. Dincolo de harti geopolitice sau sfere de influenta, dincolo de interesele catolice si dorinta de expansiune a Vaticanului – care vor fi existand si ele, desigur -, Berlinul nu putea refuza altora ceea ce a constituit principiul legitimator al Germaniei dupa 3 octombrie 1990. La fel se poate spune despre toate statele care s-au desprins din URSS sau cele care si-au redesenat profilul frontalier ulterior. Prin urmare, toate modificarile teritoriale care au urmat dupa unificarea Germaniei s-au bazat pe recentul precedent german si acelasi principiu al autodeterminarii. Nu numai cele din fosta Iugoslavie, ci si cele din fosta URSS.
Amenintarea Kosovo
Pe cale de consecinta, a considera Kosovo caz unic sau „ultima consecinta a destramarii Iugoslaviei” este naiv si inoperant. Primo: nimeni nu garanteaza ca este „ultima consecinta” a conflictului in cauza, caci prin Bosnia-Hertegovina sau chiar Macedonia mai sunt regiuni care stau la coada. Si ele tot din fosta Iugoslavie au facut parte. Si secundo: dupa cum am vazut deja, dreptul la autodeterminare a fost utilizat inainte de razboiul iugoslav si nu doar pe spatiul ei pentru a justifica secesiuni. Privit prin aceasta perspectiva, Kosovo risca acum sa fie „mai universal” decat pare la prima vedere. De aici ingrijorarea justificata a unor state din regiune in privinta unui posibil precedent. Pozitia Bucurestiului in aceasta chestiune este clara, dar ea da glas si altor temeri de aceeasi natura, chiar daca nu exprimate explicit (Bulgaria, de exemplu). Si nici Chisinaul nu poate sa stea foarte linistit, anesteziindu-se cu formula „unicitatii cazului Kosovo”. In realitate, pozitia Romaniei si a presedintelui Basescu in privinta Kosovo este cea mai in acord cu interesele nationale ale R. Moldova si numai cecitatea guvernantilor de la Chisinau ignora asta. A pune angoasele identitare si interesele de putere private inaintea intereselor generale este un gest vinovat, indiferent ca ele se incearca a fi scuzate prin epistole inacrite de Craciun trimise capitalelor europene. Caci criza este adanca. Vorbeam tot in acest spatiu editorial despre faptul ca R. Moldova are, teoretic, patru linii de argumentatie in raport cu problematica transnistreana: rezolutiile OSCE, argumentul suveranitatii, argumentul NATO sau dreptul international. Eliminand argumentul NATO, raman trei. Daca va fi insa recunoscut Kosovo in pofida Rezolutie 1244 - care confirma suveranitatea Belgradului asupra Kosovo -, raman doua. Dar cum Rezolutiile OSCE nu conteaza in realitate - iar Federatia Rusa considera ca le-a indeplinit, plus ca si-a anuntat retragerea din Tratatul FACE -, mai ramane una. Insa, dupa cum am vazut in editorialul din saptamana trecuta, dreptul international in ceea ce priveste dreptul popoarelor la autodeterminare nu este suficient de formalizat, sintagma „popor” fiind extrem de ambigua in contextul accentului pe subiectivitate si autoidentificare pus de Chisinau. Acesta este motivul pentru care Kosovo conteaza in realitate enorm pentru R. Moldova. Chiar daca nu este un caz similar si are alte radacini si alt profil fenomenologic.
Daca RDG-ul ar fi absorbit RFG-ul...
De aici nervozitate la Chisinau si negocieri pe dupa perdea. Si de aici sansa enorma a Rusiei de a intinde mana pentru a culege marul copt la Chisinau. Declaratia presedintelui Voronin in fata ambasadorilor acreditati la Chisinau dupa care „vom depune eforturi maxime pentru ca in urmatorul Parlament al Republicii Moldova, care se va intruni in anul jubiliar, anul aniversarii a 650 de ani de la intemeierea statului moldovenesc, sa fie reprezentati si compatriotii nostri din Transnistria, ca locuitorii regiunii sa poata sa se incadreze efectiv in munca de edificare a unei Moldove moderne, europene” - este o declaratie politica de cea mai mare importanta si nu lasa loc de intors. Ori presedintele Voronin va „rezolva” reunificarea tarii, ori se va prezenta in fata electoratului in 2009 ca un infrant. Tertium non datum. De aici riscul unor gesturi extreme si a unei posibile „reunificari” care, insa, nu are nimic de-a face cu reunificarea Germaniei despre care vorbeam la inceput. Dimpotriva. Povestea germana a fost un succes si a fost salutata de toti germanii nu numai pentru ca Germania s-a reunificat. Ci pentru ca Germania capitalista si libera a absorbit Germania sovietica si ocupata. Adica pentru ca trupele sovietice au plecat, Germania unificata a ramas in NATO si pentru ca drumul european al nemtilor a continuat neabatut. Asta a insemnat unificarea germana. eea ce risca sa se petreaca cu R. Moldova – ceea ce am numit transnistrizarea R. Moldova - este un scenariu german intors pe dos. Pastrand proportiile, acest scenariu ar fi insemnat nu victoria lumii occidentale impotriva celei sovietice, nu victoria NATO asupra armatei rosii, nu victoria prosperitatii asupra saraciei. Ci invers. Adica o unificare in care RDG absoarbe RFG, cu tot ceea ce ar fi decurs de aici...

Dan DUNGACIU (foto), Flux

Regulamentul privind ,,sustinerea financiara a activitatilor de pastrare a identitatii national-culturale a moldovenilor” a fost deja publicat in „Monitorul Oficial”. Documentul ii vizeaza pe basarabenii care locuiesc in strainatate si prevede alocari de fonduri din bugetul public pentru procurarea simbolurilor de stat ale Basarabiei si a casetelor audio pentru studierea „limbii moldovenesti”. Potrivit observatorilor independenti, aceasta masura se inscrie in ofensiva puterii comuniste de promovare a „moldovenismului” si de stergere a identitatii etnospirituale a populatiei romanesti din stanga Prutului. Cea de-a doua initiativa, despre editarea unor manuale speciale de istorie care vor elucida „crimele comise de nazisti in Romania, Republica Moldova si Transnistria in perioada celui de-al doilea razboi mondial”, a fost facuta publica de proaspat numitul viceprim-ministrude la Chisinau, Victor Stepaniuk, in cadrul unei actiuni dedicate Zilei internationale a victimelor Holocaustului. Oficialul, considerat unul dintre principalii ideologi ai Partidului Comunist din Moldova a spus ca “in manualele de istorie editate in anii \'90 ai secolului trecut, multi autori cunoscuti au luat apararea criminalilor fascisti, cum a fost cazul maresalului roman Ion Antonescu”. Potrivit lui Stepaniuc, acei autori de manuale au sustinut ca pe teritoriul Romaniei,  al Basarabiei si al regiunii transnitrene nu a fost nici un Holocaust si ca in opinia acestora, „Antonescu a dus o politica de pace fata de evrei”. „Aceasta este o minciuna, - sustine comunistul Victor Stepaniuk, care s-a angajat sa dovedeasca acest lucru „cu ajutorul documentelor istorice din arhivele Romaniei, Republicii Moldova si Ucrainei”. Potrivit lui, numai pe teritoriul Basarbiei,  “armata romana, sub comanda lui Antonescu, ar fi ucis pana la 600.000 de evrei”. Referindu-se la inlocuirea, in 2007, a disciplinei „Istoria Romanilor” cu „Istoria Integrata” in invatamantul din Basarabia, Victor Stepaniuk a tinut sa faca urmatoarea precizare: „In ultima vreme, in Republica Moldova locul manualelor cu tenta xenofoba si care iau apararea criminalilor de razboi a fost luat de manuale de compromis”. Este bine sa se stie ca vicepremierul moldovean Victor Stepaniuc se chinuie de aproape un deceniu sa sustina o teza de doctorat in istorie pe tema „Evolutia statalitatii moldovenesti in epoca contemporana”. Saptamana trecuta Comisia de experti a Consiliului National pentru Acreditare si Atestare de la Chisinau i-a recomandat lui Stepaniuc sa rescrie teza deoarece “este extrem de tendentioasa, concluziile nu sunt de natura stiintifica, iar recomandarile reprezinta de fapt niste lozinci politice”.

{mosimage}Fostul propagandist sovietic de la Chisinau, Anatol Taranu, astazi mare „patriot roman” in cadrul Partidului National Liberal, lanseaza in ziarul de la Chisinau al separatistilor transnistreni „Kommersant Plus” ideea constituirii unui megapartid liberal care s-ar afla sub conducerea liderului AMN, Serafim Urechean.

Intr-un interviu acordat acestei publicatii periodice, a doua parte a caruia urmeaza sa apara astazi, Anatol Taranu face o trecere in revista a partidelor politice care ar fi in masura sa succeada la guvernare Partidul Comunistilor dupa parlamentarele din 2009. Referindu-se la segmentul de centru-dreapta a esichierului politic moldovenesc, intervievatul constata ca Alianta Moldova Noastra este partidul cu cel mai mare potential, dar care, oricum, nu va fi in stare sa surclaseze Partidul Comunistilor sau, cum se exprima Anatol Taranu, „sa devina groparul PCRM”. Ce propune Anatol Taranu? Nici mai mult, nici mai putin decat „unirea prin absorbtie de catre AMN a tuturor partidelor de orientare liberala”. Intrebat cine ar trebui sa conduca acest megapartid liberal victorios, Anatol Taranu face o constatare mai mult decat curioasa. Iata ce spune dubiosul autor de carti comuniste: „In ultimul timp, pe segmentul liberal au aparut cateva figuri remarcabile si promitatoare. Ii am in vedere, in primul rand, pe Dorin Chirtoaca si Vladimir Filat. [...] Dar rolul de lider al opozitiei moldovenesti in acest ciclu electoral ii revine lui Serafim Urechean”. Deci, Dorin Chirtoaca ar urma sa fie inregimentat intr-un partid politic condus de Serafim Urechean! Nu stiu daca acest partid, in cazul in care va fi creat, ar putea deveni „groparul comunistilor”, dar, in mod sigur, s-ar constitui in groparul lui Dorin Chirtoaca. Nu pot spune ca as fi intotdeauna incantat de prestatia primarului general Dorin Chirtoaca, dar, raportandu-l la ceilalti lideri liberali, trebuie sa constat ca el nu are un trecut compromis, nu a fost implicat in afaceri murdare, manifesta atitudini patriotice si nu a participat in scheme politice diversioniste incropite la Moscova. Este mai mult decat evident ca alinierea lui (si, in general, a intregului Partid Liberal condus de Mihai Ghimpu) in cohorta AMN ar compromite atat primarul general al municipiului Chisinau, cat si formatiunea pe care o reprezinta.
Ce va face Dorin Chirtoaca la parlamentarele din 2009?
Unii vor spune ca acest scenariu (constituirea unui megapartid liberal in frunte cu Serafim Urechean, in componenta caruia ar intra si Dorin Chirtoaca) este unul fantezist. Si eu cred si sper ca nu are prea multe sanse de a fi realizat (nu pentru ca am fi impotriva unirii tuturor liberalilor, ci pentru ca unificarea lor intr-un singur partid dirijat de la Moscova ar fi de-a dreptul ingrijoratoare). Totusi, la o analiza succinta a situatiei de pe esichierul politic, vom constata ca „unionistul” si „nationalistul roman” Anatol Taranu nu a lansat in mod gratuit aceasta idee in „Kommersant Plus”, cel mai sovin si proimperial ziar din Republica Moldova. Se apropie campania electorala parlamentara din 2009 si liberalii lui Mihai Ghimpu vor trebui sa decida cum vor participa in aceasta competitie, ceea ce pare a fi nu tocmai usor, daca e sa tinem cont de cateva aspecte: pentru 2009 pragul electoral va constitui, probabil, 6 procente, iar aliantele vor putea fi constituite doar postelectoral. Va risca Partidul Liberal sa infrunte aceasta bariera de unul singur? Spun „va risca” pentru ca, in cazul unui esec, liberalii lui Mihai Ghimpu vor risipi tot capitalul electoral acumulat de Dorin Chirtoaca in localele din 2007 (acelasi lucru se va intampla si in cazul in care PL va decide sa nu participe la urmatoarele alegeri). Si daca nu vor risca, cu cine atunci „se vor uni prin absorbtie”, de cine se vor lasa absorbiti (pentru a intra in Parlament si pentru a nu irosi voturile unui segment de alegatori bine-intentionati), in conditiile in care astazi avem doar 3 formatiuni politice cu sanse reale de a intra in Parlament: Partidul Comunistilor, Alianta Moldova Noastra si Partidul Popular Crestin Democrat? Intrebarea ramane fara raspuns chiar daca am admite (ceea ce mi se pare insa putin probabil) ca in Parlament ar accede si tandemul Braghis-Musuc sau Diacov-Serebrian. Pentru echipa lui Mihai Ghimpu si Dorin Chirtoaca ecuatia se complica si mai mult daca e sa luam in calcul faptul ca insusi primarul general nu va putea candida credibil pe nici o lista la urmatoarele alegeri parlamentare cel putin din doua motive. Primul. Adversarii lui Chirtoaca vor spune ca acesta a folosit alegerile locale si functia de primar general doar ca pe o trambulina spre Parlament si, in felul acesta, „a tradat chisinauienii”, cucerind, in mod populist, increderea cetatenilor care asteapta de la el o administrare eficienta a treburilor capitalei. Al doilea. O eventuala abandonare de catre Chirtoaca a functiei de primar general al Chisinaului ar insemna renuntarea de buna voie la o reduta extrem de importanta deja cucerita de acest partid. Altfel zis, ar insemna sa schimbe vrabia din mana pe cioara de pe gard. Sau sa repete fapta lui Urechean, ceea ce nu este cazul, deoarece se stie ca ultimul a parasit functia de edil al capitalei in favoarea celei de deputat doar pentru a obtine imunitate si a se proteja in fata organelor de ancheta.(Cine stie ce soarta ar fi avut dosarele intentate contra acestuia daca nu ar fi migrat dinspre primarie spre Parlament?) Dar Chirtoaca nu are un trecut tenebros, umbrit de cazuri de coruptie si nu pare preocupat de un eventual zel excesiv din partea organelor de ancheta.
Un megapartid pe dreapta – o idee obsesiva a polittehnologilor rusi
Revenind la interviul lui Anatol Taranu din „Kommersant Plus”, vom aminti ca strategii rusi au incercat, in mai multe randuri, constituirea in Republica Moldova a unor megapartide pe care sa le controleze, tentativa care insa nu s-a bucurat de succes. Chiar si crearea, pentru alegerile parlamentare din 2005, a Blocului „Moldova Democrata”a fost un succes doar partial, deoarece, dupa ce au intrat in Parlament, reprezentantii catorva partide (Dumitru Braghis, Dumitru Diacov, Oleg Serebrian si chiar Anatol Taranu si Vitalia Pavlicenco) s-au desprins de nucleul lui Urechean. Atunci, unul dintre ideologii BMD a fost Anatol Taranu, asa ca nu este de mirare ca acum acesta iarasi incearca sa tatoneze terenul pentru Serafim Urechean. Este adevarat ca, doar cateva luni in urma, atunci cand parasea Blocul Moldova Democrata, Anatol Taranu (alaturi de fermecatoarea Vitalia Pavlicenco)spunea ca face acest lucru si pe motiv ca „Serafim Urechean este corupt omul Moscovei”. Iata ca acum Anatol Taranu considera oportun ca toti liberalii sa se unifice „sub conducerea inteleapta” a „omului Moscovei”. De ce oare?
De ce Taranu il serveste pe Urechean?
Lucrurile devin mult mai clare daca mai aducem cateva detalii. Anatol Taranu este nu doar un fost propagandist al ideologiei sovietice, autor si coautor al unor opere de manipulare si indoctrinare bolsevica („Munca – baza modului de viata socialist”, „Pe calea spre comunism”, ultima aparuta in 1987, in plina perestroika gorbaciovista). Anatol Taranu a mai detinut functia de ambasador al Republicii Moldova la Moscova (1993-1994) si, in perioada 1997-1998, cea de consilier prezidential pentru misiuni speciale al lui Petru Lucinschi. Este foarte important acest detaliu pentru ca in 1997 a fost semnat odiosul memorandum Primakov-Lucinschi, care prevedea constituirea unui asa-numit „stat comun”, strutocamila care tintea distrugerea independentei tarii noastre prin aglutinarea mecanica a Republicii Moldova cu o parte a teritoriului sau national aflat sub ocupatie militara rusa, Transnistria, adica anexarea Moldovei la interesele imperiale ale Moscovei. Acesta a fost, de fapt, primul proiect rusesc de federalizare, care a pus bazele pretentiilor ruse de a face o simetrie intre Chisinau si Tiraspol si de a pretinde „federalizarea tarii”, urmand ca cei doi subiecti ai noii federatii sa fie Republica Moldova si Armata Rusa. (A nu se uita aici ca acelasi Anatol Taranu, ca deputat in primul Parlament, a ostenit de zor incercand sa blocheze instalarea „nationalistului” Mircea Druc in functia de Prim-Ministru si zbatandu-se sa il promoveze in fruntea primului Guvern de dupa alegerile din primavara lui 1990 pe Primul Secretar al Partidului Comunist, omul Moscovei, Petru Lucinschi. Iar in 1993, acelasi A. Taranu a fost printre conspiratorii care l-au debarcat pe Alexandru Mosanu din functia de presedinte al Parlamentului si l-au instalat in aceasta functie pe acelasi Petru Lucinschi.)  Si Serafim Urechean are un parcurs biografic asemanator. In perioada 1983-1985, Serafim Urechean a studiat la Scoala Superioara de Partid (nu Liberal, ci Comunist) din Leningrad, dupa care a activat cu mult succes in cadrul Comitetului Central al Partidului Comunist din Moldova, ocupand diverse functii de conducere in nomenclatura regimului de ocupatie. In 1994 este numit prin decret prezidential in functia de primar al municipiului Chisinau, in care se mentine pana in 2005. Iata doua personalitati ilustre ale politicii moldovenesti care de la bolsevism „au evoluat”, in mod miraculos, la doctrina liberala si, mai nou, la constiinta de sine europeana si romaneasca si care, in definitiv, isi propun sa devina „groparii comunismului”.
Cine are nevoie de unificarea liberalilor?
 Persoana cea mai interesata in povestea unificarii liberalilor este Serafim Urechean, care, de altfel, a si declarat ca sustine aceasta idee daca „unificarea se va produce prin absorbtie”, exact cum a propus Anatol Taranu. Desi AMN s-a plasat pe locul doi in alegerile locale, ea nu a demonstrat ca este o forta capabila sa castige alegerile. Ca sa dea aceasta iluzie alegatorilor sai, Serafim Urechean are nevoie sa opereze o schimbare care trebuie sa poarte denumirea „unificarea tuturor partidelor liberale”. Mai ramane de vazut daca ceilalti liberali vor accepta propunerea lansata de Anatol Taranu. Cred ca este putin probabil. Orgoliile lor de lideri de partid ii vor impiedica, dar chiar daca s-ar produce o asemenea adunare laolalta a acestora, din nou sub conducerea inteleapta a unui cunoscut nomenclaturist si imbuibat al tranzitiei (vorba veche: la vremuri noi, tot noi!), o astfel de constructie electorala va rezista exact pana la prima sedinta a Parlamentului, adica ar repeta exact soarta lipsita de glorie a BMD-ului, care s-a risipit ca un castel de nisip. Si apoi, putini dintre ei nutresc „simpatiile” lui Anatol Taranu fata de Serafim Urechean. Chiar daca acesta a fost singurul invitat de la Chisinau la recentul congres al partidului-stat de la Moscova „Edinnaia Rossia”. Si asta nu doar pentru ca nu toti politicienii de la Chisinau manifesta acelasi grad de obedienta fata de Kremlin. E adevarat, sunt destui si din acestia, numai ca ei treapada acum de zor la Moscova, se contesta reciproc si isi disputa cu incrancenare statutul de lachei. Sa nu ne scape din vedere ca Moscova nu se va limita doar la un singur proiect electoral, ci va avea mai multe, pe care sa le manipuleze concomitent. Aceste alegeri nu vor fi o simpla confruntare intre guvernare si opozitie. Ele capata, ca si in cazul recentelor campanii electorale din Georgia si Ucraina, dimensiune geopolitica. Iar de rezultatul lor va depinde, in mod substantial, sansa tarii noastre de a deveni parte a spatiului european, nu doar ca aspiratie, ci si institutional.

Sergiu Praporsic (foto), Flux

Numai in anul 2007, Casa Judeteana de Pensii (CJP) Bacau a primit 141 cereri care privesc acordarea pensiei ori atestarea calitatii de asigurat in Romania pentru a beneficia de dreptul amintit in statul european unde persoanele respective lucreaza. Potrivit paginii de web a Primariei din Torino, aproape 80 de persoane solicita documente pentru a dovedi in tara unde muncesc ca in Romania au platit contributia de asigurari sociale la sistemul public de pensii. Alte 38 cer documente pentru a li se stabili in tara membra a Comunitatii Europene pensia de batranete, 14 vor de la statul respectiv pensie de invaliditate iar 12-pensie de urmas. Restul de sapte persoane cer diverse informatii. Cei mai multi dintre solicitanti lucreaza in Germania. De aici, CJP are 59 de dosare, din care, 26 sunt complete. Urmeaza Italia, de unde au venit 51 dosare (numai 5 complete), Grecia-20 dosare, Austria-5, Ungaria-4 si Belgia si Olanda-cate unul. „Regulamentele Uniunii Europene, privind securitatea lucratorilor migranti, prevad modalitatea de circulatie si de rezolvare a cererii, precum si de emitere a deciziei de pensionare pe toate categoriile de pensii, a spus Liviu Cretu, directorul CJP. In celelalte tari membre ale Uniunii se acorda pensie de batranete, de invaliditate sau de urmas”. Totusi, daca un lucrator roman cu forme legale intr-un stat al UE indeplineste conditiile prevazute de legile noastre pentru a beneficia de pensie anticipata ori pensie anticipata partiala el o poate solicita, bucurandu-se de legislatia cea mai avantajoasa. Pana acum, CJP nu a calculat nicio pensie din cele solicitate de persoane aflate la munca in strainatate. „Casa Nationala de Pensii nu a stabilit inca varianta informatica de calcul, a mai spus directorul CJP Bacau. Este si foarte dificil de elaborat o astfel de varianta, deoarece regulamentele si formularele sunt foarte stufoase, cu toate detaliile pana la cele mai mici amanunte”. Toate formularele care vin dintr-un stat european sunt redactate in limba tarii respective. CJP le are introduse pe calculator in limba romana, dar toate datele si informatiile cuprinse in formularele expediate din strainatate trebuie sa le traduca. Anul trecut a avut contract cu o firma de traduceri iar pentru 2008 urmeaza sa organizeze licitatie pentru un nou contract. Dar chiar daca ar fi avut formula de calcul, CJP tot nu ar fi putut plati pensii la cei care lucreaza intr-un stat UE. Si aceasta deoarece Casa Nationala de Pensii nu a incheiat inca nici o conventie cu vreo banca pentru a achita pensii in Comunitatea Europeana. La peste un an de cand Romania a aderat la UE, era, totusi, de asteptat sa fi fost perfectate toate formalitatile.

Consilierul pe probleme de Imigratie, Rafael Blasco (foto) a explicat ca suma de 89.400 de euro are in vedere sprijinirea convietuirii intre diverse culturi, „facilitand imtegrarea diferitelor colective din societatea valenciana si desfasurarea activitatilor in favoarea populatiei imigrante”. Asociatia Imigrantilor din Tarile din Est reuneste peste 1500 de asociatii si dispune de Biroul de Sustinere a Imigrantului, disponibil in patru limbi: rusa, bulgara, romana si maghiara. Integrarea imigrantilor proveniti din aceasta parte a Europei este obiectivul principal al asociatiei, care ofera informatia directa si fluida, mai ales in materie juridica si sociala.Sediul sau este in Castellon, aceasta fiind de altfel si provincia din comunitate si a doua din Spania cu cea mai numeroasa populatie romana. Romanii reprezinta un procent de 48% din colectivul strain.

Reprezentanti ai politiei britanice au fost nevoiti sa recunoasca ca grupul de copii pe care il retinusera pentru a-i preda in grija serviciilor sociale, de teama ca acestia ar fi fost traficati in Marea Britanie din Europa de Est, traiau impreuna cu familiile lor, informeaza cotidienele Daily Mail si The Telegraph, citate de Ziua. Anuntul vine la o zi dupa ce un alt cotidian britanic, The Times, informa ca autoritatile britanice coopereaza cu parintii copiilor retinuti in raziile din Slough, pentru a-i putea preda pe acestia familiilor. Potrivit portalului www.romaninuk.net saptamana trecuta, ofiterii de la politia metropolitana si cea a transporturilor au efectuat 17 descinderi simultane in case din Slough, Berkshire, in urma careia au arestat 25 de persoane si au dat in grija serviciilor sociale 10 minori romani, multi dintre acestia sub varsta de 10 ani. Politia a sustinut ca respectivii copii erau folositi de catre adulti sa cerseasca si sa fure. In total, numarul copiilor gasiti in casele unde s-au efectuat raziile se ridica la 68. Ulterior, familiile romane au acuzat politia britanica de faptul ca, prin actiunile lor, politistii au incercat sa vizeze comunitatea rroma, deoarece parintii copiilor nu sunt adesea casatoriti, motiv pentru care copiii nu poarta acelasi nume. De cealalta parte, unul din comandantii politiei metropolitane, Steve Allen, se disculpa, afirmand ca a fost datoria sa sa actioneze si ca a facut-o spre binele copiilor
Pe de alta parte, rromii acuza practicile brutale ale politiei britanice la momentul descinderii din Slough. Potrivit unuia din locatarii celor 17 case perchezitionate, mascatii i-au luat de sub ochii sai pe cei trei nepoti, dupa ce au scotocit prin toata casa. Potrivit The Telegraph, ieri, Scotland Yard a anuntat ca parintii a 5 din cei 10 copii au ajuns, sau sunt in curs de sosire, la Londra, pentru a-i recupera. In afara acestora, un copil a fost incredintat parintilor sai care locuiau in alta parte a Marii Britani, doi familiilor lor, altul tatalui, iar in privinta ultimului ramas, s-a aflat ca avea 17 ani, si a fost tratat ca adult. Din 10 copii, politia sustine ca 4 au fost traficati in Marea Britanie, din Romania, si ca 6 le erau cunoscuti din infractiuni anterioare.
 

Reamintim ca uciderea de catre Romulus Mailat, cetatean roman de etnie roma a Giovannei Reggiani, sotia unui amiral italian, a fost evenimentul care a declansat un scandal imens indreptat impotriva comunitatii romanesti din Italia, si punctul de plecare al unor actiuni defaimatore si discriminatoare la adresa comunitatii romanesti din Italia. Presa italiana a fost principalul promotor al discriminarii intregii populatii de origine romana din Italia, si nu numai.

Minorii straini prezenti pe teritoriul Italiei au dreptul la educatie, independent de legalitatea sederii lor in Italia, in formele si modalitatile prevazute pentru cetatenii italieni. Obligatia scolarizarii, integrata in conceptul de drept-obligatie la educatie si formare (asa cum prevede si Legea 53/03) ii priveste si pe minorii cu varste intre 15 si 18 ani, independent de legalitatea pozitiei lor din punct de vedere al dreptului de sedere in Italia. Mai mult, pentru acesti elevi inscrierea la scoala poate avea loc in orice moment al anului scolar. Inscrierea la scoala a minorului aflat ilegal in Italia cu comporta, cu toate acestea, regularizarea situatiei copilului, si cu atat mai putin a celei a parintilor. Pentru a eficientiza accesul la dreptul la educatie si pentru a favoriza integrarea minorilor straini, legea italiana prevede ca Statul, Regiunile si organizatiile locale sa actioneze in sensul promovarii si favorizarii initiativelor menite sa contribuie la integrarea in contextul social italian, dar si in cultura si limba tarii de origine, pentru elevii imigranti.

Printre protagonistii romani se vor numara Dan Puric, formatia de calusari din judetul Olt, fanfarele Savale si Sukar Collective, teatrul Masca, orchestra de camera Philarmonia, artisti populari din diferite zone etnografice ale tarii, formatiile Nightlosers, Marius Mihalache Band, Amadeus, Nicolas Simion Band.In Pavilionul Italiei din traditionalele spatii ale Bienalei de la Venetia, oferit Romaniei de Primaria orasului, circa doua mii de participanti vor putea asista, timp de cinci nopti, in perioada 31 ianuarie – 5 februarie, la spectacole complexe de lumina, muzica si dans, intr-un ambient special creat pentru a reface specificul romanesc. Vineri, 1 februarie, in Piata Ferretto din Venetia-Mestre va avea loc un spectacol de teatru sustinut de Teatrul Masca, iar la Pavilionul Italiei un concert sustinut de trupa Nightlosers. Sambata, 2 februarie, Marius Mihalache Band va concerta la Pavilionul Italiei. Duminica, 3 februarie, tot la Pavilionul Italiei va avea loc un „Vin d’honeur” oferit autoritatilor italiene si romane; urmat de un concert Nicolas Simion Band si tot in 3 februarie, Piata San Marco va gazdui un concert Marius Mihalache Band. Marti, 5 februarie, in ultima zi de Carnaval, Calusarii, Caiutii si Ursul, Jocul Caprelor si mesteri populari vor invada Piata San Marco si Piata Ferretto din Venetia-Mestre; iar trupa Amadeus va sustine un concert in Piata San Marco si apoi la Pavilionul Italiei. Incepand cu orele 23.00, dinspre Piata San Marco spre Pavilionul Italiei va avea loc parada Calusarilor, Caiutilor si a Ursului, a Jocului Caprelor si a mesterilor populari.

Evenimentul va avea loc intre orele 20.00 – 21.30, in sala de conferinte a parohiei (14 rue Ste Elisabeth), si se va intitula "De la Scitia Minor la Unirea Principatelor - convergente si paradoxuri". Conferinta va fi sustinutà de Pr. Vasile Iorgulescu.