Nefericirea romanului in UK este ca vine aici pentru un trai mai bun. Vine plin de vise, urmarind sa castige ce nu ii permite Romania si sa se intoarca intr-o buna zi acasa. Compromisul incepe de indata ce ajungi, iar de-a lungul anilor etapele, desi diferite, pastreaza acelasi tipar. Cauti un loc de munca cat mai bine platit, te spetesti  cu ore multe de munca fizica si de multe ori platite cu mult mai putin decat ar fi platit un britanic. Accepti o locuinta ieftina, negandindu-te la conditiile in care traiesti. Luxul de a sta singur este mult prea costisitor pentru cel care numara banii la sfarsit de saptamana, gandindu-se cum sa ii adune mai repede. Traim in conditii precare si ne limitam la minimul existential pentru ca doar asa se pot strange bani in Anglia.  Pretul integrarii in UE, simtit aici e diferit decat in Romania. Platim dreptul de a veni liber, fara a plati mii de euro in vize sau trecere frauduloasa de frontiere, prin preturile de acasa. Romanii nu vin in Anglia ca sa isi cumpere o masina in Romania, sau pentru cateva mii de euro in plus. Romanii vin aici manati de disperarea de acasa sau pur si simplu in cautarea unui nou inceput, intr-o tara bogata. Tragedia este ca preturile piperate de acasa si jocurile de culise locale, iti prelungesc sederea in UK. In urma cu cativa ani, un cuplu cae lucra isi permitea sa cumpere cu banii stransi intr-un an de munca aici un apartament in Romania. Aceiasi bani acum, iti cumpara in caz fericit o bucata de pamant, sau te ajuta sa ridici zidurile unei case, daca esti fericit si ai deja pamantul acasa. Am intalnit romani care si-au construit case si vile in Romania, si totusi inca traiesc in aceleasi conditii precare aici. Motivele sunt ascunse si rareori se rosteste adevarul apasator cu voce tare. Aici, de bine de rau, fiecare si-a creat un stil propriu de viata, are un ritm si stie ce poate realiza. Intorsi acasa, romanii din strainatate sunt deja marginalizati, ajung sa se simta straini in acel magic acasa, creat din amintiri si dor, in Anglia. Este greu sa te hotaratesti sa iti iei inima in dinti si sa te intorci definitv acasa, atunci cand acel acasa iti este ostil sau devine usor, strain. Firmele private deja existente pe piata de acasa au radacini adanci si loc de noi intreprinzatori nu prea exista. Este suficient sa te lovesti de birocratia unei Camere de Comert judetene, sau de incercarea inceperii unei mici afaceri. Integrarea in UE dicteaza o noua politica pentru ce se poate face in Romania. Am putea face mult pentru Romania intorsi acasa cu experienta dobandita ca muncitori ai Europei. Dar ne lovim de spagile enorme pentru cei care conduc Romania, ne lovim de rautati si ironii ale celor ramasi acasa, care isi plang de mila pe strada “ Ce iti pasa tie, ma Vasile, lucri in Anglia, esti plin de material! Noi ne ducem greul pe aici de azi pe maine!” Acesti plangaciosi, care nu au plecat, ci au ramas acasa, duc de fapt un trai mult mai bun decat noi, straini intr-o lume ostila de cele mai multe ori romanilor muncitori. Dupa fiecare vizita acasa venim inapoi cu noi promisiuni: inca un an si plec acasa, inca zece mii de lire stransi si fie ce o fi, o sa plec acasa. Ne amagim singuri, integrandu-ne in tot acest timp, fara sa ne dam seama, in societatea britanica. Pentru cei tineri, sansa cea mai adesea intalnita este sa isi intemeieze aici o familie, sa incerce sa adopte un stil de viata britanic si incet incet, se rup de Romania, acea Romanie ostila care nu doreste sa ii primeasca inapoi. Dar nefericirea celor care au copii acasa, ce ii asteapta in prag, acea nefericire nu poate fi cumparata de casele cladite cu sudoarea muncii in UK.  Discriminati pe taramuri straine ne intoarcem acasa, ca sa fim discriminati de cei apropiati, sa fim impiedicati sa incercam sa traim altfel si sa lucram acasa, ca in vest, pentru ca “ ce stiti voi , cei din Anglia, despre viata in Romania? Ce visezi mai frate, unde te crezi? Crezi ca esti in Anglia, cu ideile tale? Aici lucrurile merg altfel. .. Tre sa dai, sa stii cui dai, si cum dai. “
Nefericirea e ca dai, cui dai, si cum dai, pentru ca altfel acolo, acasa, chiar nu poti sa traiesti. A aterizat avionul si vad granita britanica. O trec in fuga, nepasatoare, poate atat de nepasatoare, incat nu mai intreaba nimeni de unde vin si ce caut aici. Si totusi mi se spune “ Bine ai venit in UK!”

Ana Miller, Roman in Uk