In anul 2007 romanii din italia au fost supusi  unui adevarat linsaj mediatic cu demostrand ca chiar si intr-o tara cu traditie democratica  campaniile xenofobe de presa sunt posibile. In cadrul conferintei de la Roma atat romanii, cat si italienii au evidentiat faptul ca presa italiana a fost cea care a exacerbat cazurile infractionale in care erau implicati romani. Cazul « Mailat » fiind exemplul cel mai elocvent. In acest context, directorul general al UNAR, Marco Di Giorgio, a comunicat disponibilitatea Ministerului Solidaritatii Sociale de a colabora cu asociatiile romanesti, in scopul diminuarii acestui fenomen. Anul acesta, fondurile alocate de guvernul italian pentru combaterea discriminarii au ajuns la suma-record de 100 milioane de euro, beneficiari fiind romanii. Comparativ, suma alocata de Guvernul Romaniei in 2006 pentru proiectele asociatiilor romanesti din Italia a fost cu putin peste 100.000 de euro. Directorul UNAR ne-a declarat: ,,Comunitatea romaneasca este prima in Italia, atat la nivel demografic, cat si la nivel economic, este normal sa-i acordam o atentie deosebita". Ministerul Solidaritatii Sociale va organiza un concurs pe baza caruia se vor selecta proiectele propuse de asociatiile romanesti. A fost indicata si linia proiectelor care trebuie sa se axeze pe educatie si informare, atat in randul italienilor, cat si in randul romanilor, scrie Adevarul, preluat de Romanian Global News.

- Domnule Cubreacov, in ultimul timp unul dintre subiectele de interes public este cel al raporturilor dintre Stat si Biserica, aceasta din urma fiind acuzata de implicare in chestiuni politice.

- Subiectul merita dezbatut, cu atat mai mult cu cat acuzatiile ii sunt aduse fara nici un temei real unei singure Biserici, si anume Mitropoliei Basarabiei, in timp ce este trecuta cu vederea activitatea subversiva pe care Biserica Ortodoxa Rusa si filiala sa locala o desfasoara de aproape doua decenii impotriva unitatii si integritatii teritoriale a Republicii Moldova
- De ce sunt atat de importante in Republica Moldova aspectele privind interferenta Bisericii Ortodoxe Ruse?
Biserica Ortodoxa Rusa, un agent de influenta si control geospiritual al Kremlinului
- Pentru ca noi reprezentam singura populatie neslava din captivitatea fostului imperiu sovietic coreligionara cu rusii, etnia altadata hegemona. De aceea, Biserica Ortodoxa Rusa este vazuta de politicienii de la Kremlin ca un agent de influenta si control geospiritual care lipseste in alte state desprinse in 1991 de colosul rusesc. Unii au comparat Biserica Rusa cu o armata a 15-ea de ocupatie. De fapt, aceasta se manifesta ca un brat religios al imperialismului rus, care nu a ezitat niciodata sa se serveasca de stindardul Ortodoxiei pentru promovarea intereselor sale secular-politice.
- Problema este mai veche. Acum zece ani ati facut o declaratie la Consiliul Europei despre implicatiile nefaste ale Bisericii ruse in Moldova.
- Impreuna cu alti membri ai Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei am elaborat si difuzat, la 3 iulie 1998, Declaratia nr. 279 (Doc.8156) privind complicitatea Patriarhiei Moscovei si a intregii Rusii cu regimul ilegal si secesionist instalat in partea de rasarit a Republicii Moldova. Aratam in acel document ca din 1992, Patriarhia Moscovei intretine relatii directe, speciale si privilegiate cu regimul separatist instalat pe teritoriul Moldovei ocupat de armata a 14-a rusa si ca la 1 septembrie 1995, dand curs solicitarilor acelui regim, Biserica rusa a desfiintat episcopia de sud-est, cu sediul la Tighina, creand in acelasi timp o alta la Tiraspol, special pentru teritoriul controlat de separatisti, si hirotonindu-l ca episcop al acesteia pe cetateanul Federatiei Ruse, Victor Ivanovici Ovcinnikov, cu numele de Iustinian de Dubasari si Tiraspol. Aratam, de asemenea, ca in luna mai 1996, Patriarhul Moscovei, Alexei al II-lea, l-a decorat pe capul separatistilor Igor Smirnov, iar in iunie acelasi an episcopul Iustinian a fost decorat de Smirnov cu „Ordinul Republicii Nistrene”. Era o recompensa pentru faptul ca Iustinian se angajase intr-un sir intreg de activitati politice impotriva Republicii Moldova, exacerband ideile panslavismului si spiritul nationalist rus, intretinand, totodata, relatii cu anumite cercuri clericale si financiare proruse din regiunea Balcanilor, mai cu seama din Serbia. Mai aratam atunci ca autoritatile de la Chisinau, favorabile structurilor bisericesti ruse din Republica Moldova, din pacate nu au reactionat niciodata in mod adecvat fata de aceasta situatie.
Pe teritoriul tarii noastre, Igor Smirnov este individul caruia Biserica Rusa i-a prins in piept cele mai multe distinctii
- Ce alte elemente releva relatiile „directe, speciale si privilegiate” ale Bisericii ruse cu regimul de la Tiraspol?
- La suprafata sta faptul ca, pe teritoriul tarii noastre, Igor Smirnov este individul caruia Biserica rusa i-a prins in piept cele mai multe distinctii, primind si cele mai multe binecuvantari. Creditare morala maxima. Acest „crestin exemplar” in ochii Patriarhiei ruse s-a „invrednicit” de urmatoarele decoratii bisericesti: 1) Gramata Patriarhala (mai 1996), 2) Oul pascal de Aur (mai 1996), 3) ordinul „Cuviosul Serghie de Radonej” (octombrie 1998), 4) ordinul „Sfantul Kneaz Daniil al Moscovei”, de gradul II (octombrie 1998) si 5) ordinul „Sfantul Gheorghe” (mai 2005). Toate aceste distinctii i-au fost conferite capeteniei separatiste, vinovate de crima impotriva Republicii Moldova, de chiar Sinodul permanent al Bisericii ruse, din care face parte de drept si mitropolitul Vladimir (Nicolai Vasilievici Cantarean) de la Chisinau. Formula oficiala cu care Biserica rusa i se adreseaza constant lui Smirnov este „Excelenta Sa, Presedintele Republicii Moldovenesti Nistrene”. Dintre clericii din Republica Moldova primul i s-a adresat public cu o asemenea formula arhimandritul Marchel (Mihaiescu), fost paroh la Rabnita si actual episcop de Balti. Marturie stau telegramele si scrisorile lui catre Smirnov din timpul razboiului din 1992, publicate in fituica separatista „Rabnitki Metallurg”. Apropo, anume acestui cleric i se datoreaza si participarea la asaltul episcopiei de Balti din 10 septembrie 1992 a 20 de persoane inarmate aduse de la Rabnita si conduse de Igor Haidukevici si Aleksandr Tomazenko, cu binecuvantarea mitropolitului Vladimir si acordul capeteniilor separatiste de la Tiraspol.
Patriarhia Moscovei intretine o bogata corespondenta cu capeteniile separatiste, carora le recunoaste calitatile de impostura in care s-au autoplasat
- Episcopul Marchel nu este singurul ierarh care s-a remarcat prin asemenea fapte „crestinesti” si „patriotice”...
- Un sir intreg de ierarhi rusi i-au acordat vizite oficiale lui Smirnov si au facut declaratii publice, cu pronuntat caracter politic, impotriva tarii noastre. Alteori, acestia au trimis mesaje de sustinere fatisa a activitatii antistatale desfasurate de Smirnov. Astfel, Mitropolitul rus de Odesa si Ismail, Agafanghel (Alexei Mihailovici Savvin), la 18 septembrie 2006, ii trimite lui Smirnov o telegrama, publicata de separatisti, in care spune ca „intreaga comunitate religioasa din regiunea Odesa saluta rezultatele referendumului din 17 septembrie 2006. Va felicitam din suflet cu prilejul stralucitului bilant al acestui referendum”, ca „acest eveniment va contribui la consolidarea relatiilor de fratietate dintre popoarele slave de rasarit” si ca „procesul de consolidare a statalitatii si independentei Republicii Transnistrene este unul ireversibil”. Tot in septembrie 2006, insusi Patriarhul Moscovei, Alexei al II-lea, l-a felicitat pe Smirnov in legatura cu rezultatele „referendumului”, dorindu-i „putere fizica si spirituala pentru a continua lucrarile utile la locul slujirii Domniei voastre”. Patriarhia Moscovei a intretinut de-a lungul anilor o bogata corespondenta cu capeteniile separatiste, carora le recunoaste calitatile de impostura in care s-au autoplasat, fapt relatat pe larg de presa din Republica Moldova.
- Doar Smirnov este atat de inalt apreciat, sustinut si incurajat de Biserica rusa ca „mare crestin”?
- Nicidecum. La 15 octombrie 2007, Patriarhul Moscovei si al intregii Rusii, Alexei al II-lea, i-a conferit ordinul „Cuviosul Serghie de Radonej”, de gradul II, lui Grigori Maracuta, alta capetenie a regimului separatist de la Tiraspol, in calitatea acestuia de „reprezentant special al Sovietului Suprem al RMN pentru relatii interparlamentare”. Ordinul i-a fost inmanat lui Maracuta de episcopul Iustinian Ovcinnikov. Acest gest al Bisericii ruse a fost facut in prezenta altor doi ierarhi veniti special din Rusia: arhiepiscopul Aleksandr (Aleksandr Ghennadievici Moghiliov) de Kostroma si Galici si episcopul Tihon (Nikolai Vladimirovici Stepanov) de Arhanghelsk si Holmogorie. Potrivit mediilor separatiste, la ceremonie au mai participat A. Koroliov, „vicepresedinte al RMN”, V. Krasnoselski, „ministru de interne al RMN”, si V. Kostarko, „seful administratiei de stat a orasului Tiraspol”. Cu numai o zi inainte, la 14 octombrie 2007, Marina Smirnova, nora „presedintelui” Smirnov si presedinte al sucursalei tiraspolene a „Gazprombank”, primea la Moscova, din preacinstita mana a Patriarhului Alexei al II-lea, ordinul „Binecredinciosul tarevici Dimitrie”.
Gramata din partea Patriarhiei Moscovei pentru Smirnov, care nu-si ascunde convingerile ateiste
- Toate aceste gesturi de sustinere a separatismului se intampla cu complicitatea mitropolitului Vladimir de la Chisinau?
- Bineinteles. Mai grav este ca mitropolitul Vladimir a incercat chiar sa justifice aceste gesturi. La 20 august 1997, corespondentul unei agentii chisinauiene de presa l-a intrebat: „Reprezentantii Mitropoliei Basarabiei acuza Mitropolia Moldovei de activitate politica, desi, conform Constitutiei, Biserica este separata de stat. Drept exemplu, s-a afirmat ca episcopul de Dubasari Iustinian i-a inmanat liderului Transnistriei, Igor Smirnov, din partea Bisericii Ortodoxe Ruse, o Gramata Patriarhala, semnata de Patriarhul Alexei al II-lea, si un Ou pascal de Aur pentru inalte merite in apararea Ortodoxiei si a intereselor rusilor de peste hotarele Rusiei”. Mitropolitul Vladimir a acceptat sa raspunda si a fost cat se poate de explicit: „Adesea noi ii decoram pe unii activisti politici, dar in calitate de binefacatori ai Bisericii, nu de politicieni. Au primit distinctii din partea mea si fostul (Mircea Snegur – n.n.), si actualul presedinte al Moldovei (Petru Lucinschi – n.n.), primul ministru (Ion Ciubuc – n.n.) si primarul Chisinaului (Serafim Urechean – n.n.), pentru contributii la restaurarea Catedralei si pentru ajutor la zidirea clopotnitei din centrul capitalei. Noi ii decoram neaparat pe politicienii care sponsorizeaza Biserica. Dar aceasta nu vorbeste despre faptul ca sprijinim si linia lor politica”. In octombrie 1997, ziarul moscovit „Nezavisimaia Gazeta” (nr. 10) comenta aceasta situatie astfel: „Unii observatori locali remarca faptul ca in ultima vreme se inregistreaza o anumita tendinta de crestere a autoritatii mitropolitului Petru si de scadere a autoritatii mitropolitului Vladimir. O mare nedumerire a trezit, bunaoara, decorarea presedintelui Moldovei, Petru Lucinschi, de catre cel din urma cu un ordin bisericesc, dupa ce la inceputul lunii iunie anul curent Lucinschi inaugurase cu multa pompa la Chisinau ...o loja masonica! La fel de stranie este si decorarea cu Gramata Patriarhala a presedintelui Transnistriei, Igor Smirnov, care nu-si ascunde convingerile ateiste”. Mai nou am vazut ca mitropolitul Vladimir i-a decorat pe sefii unor ministere de forta de la Chisinau, dar si pe unii inalti demnitari din cadrul Serviciului de Informatii si Securitate.
- Episcopul Iustinian ce spune in acest context?
- Cel care poarta in piept cu mandrie „Ordinul Republicii Nistrene” sustine, bunaoara, intr-un interviu acordat revistei „Zarubejie blijnee i dalnee” (1998, nr. 3, pag. 41.) ca „republica transnistreana” este „un garant al independentei Moldovei si, concomitent, o santinela a intereselor Patriarhiei Moscovei in regiune.” Abordand lucrurile strict geopolitic, episcopul Iustinian a mentionat ca „in situatia creata imi vad sarcina in consolidarea pe toate caile a pozitiei Bisericii Ortodoxe Ruse in regiune. Daca vom reusi sa ramanem devotati Patriarhiei Moscovei pe acest petic de pamant, inseamna ca le vom da o mana de ajutor si Mitropoliei Moldovei, si raioanelor invecinate ale Ucrainei.” Iustinian vorbeste cu orice ocazie despre asa-numitul „popor transnistrean”, iar revista eparhiala de la Tiraspol, „Pravoslavnoie Pridnestrovie”, sustine rubrica „Tansnistria – pamant rusesc”. Incepand cu anul 1996, Iustinian a salutat din tribuna, alaturi de Igor Smirnov si ceilalti criminali de la Tiraspol, toate paradele militare ale separatistilor. A binecuvantat mai multe asa-numite „Mari Adunari ale trupelor cazacesti de la Marea Neagra”, tinand cuvantari impotriva Chisinaului. Este in relatii de stransa colaborare cu MGB-ul de la Tiraspol, condus de Vadim Sevtov-Antiufeev, dar si cu asa-zisul „Consiliu de Securitate al Republicii Moldovenesti Nistrene” in frunte cu Iuri Suhov. Una din ultimele ispravi ale lui Iustinian este organizarea si binecuvantarea la Tiraspol, in octombrie 2007, a unei masuri propagandistice de sprijinire a separatismului cu genericul „Ortodoxia si patriotismul”, fiind, bineinteles, vorba de patriotismul rusesc.
„Nado daviti, daviti etu Mitropoliiu”
- Nu va mai intreb atunci care ar fi atitudinea episcopului Iustinian fata de Mitropolia Basarabiei...
- Episcopul Iustinian este vicepresedinte al Sinodului „Bisericii Ortodoxe din Moldova” (BOM), adica mana dreapta a mitropolitului Vladimir. In august 1997, la numai doi ani de zile de la trimiterea lui in misiune in Republica Moldova, Iustinian spunea cu destula ura, in cadrul unei intalniri cu presedintele Petru Lucinschi: „Nado daviti, daviti etu Mitropoliiu”. De atunci si pana azi pozitia lui nu s-a schimbat nici o iota.
- Exista si organizatii ale mirenilor din Biserica rusa care ataca unitatea Republicii Moldova?
- Da. Uniunea cetatenilor ortodocsi din Ucraina si Organizatia regionala „Edinnoe Otecestvo” din „Novorossia”, avand binecuvantarea Bisericii ruse, sunt cele mai active in acest sens. Sa vedem ce spun insisi reprezentantii acestor organizatii. La 7 martie 2006, cele doua organizatii blagoslovite de Biserica rusa faceau publica o Declaratie comuna care zice asa: „Puterea „oranj” de ocupatie a instituit blocada eroicei Transnistrii. Este vorba de o razbunare pentru faptul ca cetatenii Republicii au indraznit sa se orienteze spre Rusia. O razbunare impotriva ucrainenilor din Transnistria pentru faptul ca acestia, unul ca unul, au rupt-o cu Iuscenko la ultimele alegeri prezidentiale si pentru ca au hotarat sa sustina Blocul Nataliei Vitrenko, „Opozitia populara”, la alegerile in parlamentul Ucrainei, pentru faptul ca raman devotati Bisericii Ortodoxe Ruse si i-au izgonit de pe pamantul Transnistriei pe rascolnicii filaretisti. Declaram ca actiunile barbare si antipopulare ale MAE-ului rusofob al lui Tarasiuk vor conduce la o catastrofa umanitara in regiune. Intreaga responsabilitate pentru urmarile acestei tragedii cade pe conducerile oranj din Moldova si Ucraina.” Vasili Ceprazov, vicepresedinte al organizatiei „Edinnoe Otecestvo”, declara tot atunci si pe acelasi ton emfatic agentiei Regnum: „Nici un picior de „portocaliu” nu va calca pe pamantul acestei eroice parti a Novorossiei, al acestui cap de pod al Sfintei Rusii. Nu-i vom lasa la greu pe fratii din Republica Nistreana”. Aceste citate exprima puncte de vedere identice cu cele exprimate public de mitropolitul Odesei si Ismailului, Agafanghel Savvin, si se potrivesc de minune la rubrica „Fara comentarii”.
SIS-ul s-a limitat la „actiuni profilactice”, care nu au dat nici cel mai mic rezultat
- Bine, dar avem in Republica Moldova organe de stat care ar trebui sa se autosesizeze in acest caz grav de sustinere a separatismului si de subminare a ordinii constitutionale. Care este reactia lor?
- Reactiile sunt total inadecvate. De exemplu, tinand cont de statutul sau de „santinela a Bisericii Ruse”, episcopului Iustinian i-a fost acordata, in anul 2001, cetatenia Republicii Moldova. In noiembrie 2005, Patriarhul Rusiei, Alexei al II-lea, a fost decorat prin decret prezidential cu “Ordinul Republicii”. Serviciul de Informatii si Securitate al Republicii Moldova, fiind sesizat oficial asupra activitatii politice a episcopului Iustinian de subminare a ordinii constitutionale, s-a limitat la „actiuni profilactice” care nu au dat nici cel mai mic rezultat. Imaginati-va ce reactie ar avea autoritatile statului nostru daca, prin absurditate, Patriarhia Romana (horribile dictu!) l-ar decora de 5 ori, cu cele mai mari distinctii ale sale, pe un bandit ca Igor Smirnov, daca Mitropolia Basarabiei ar fi aplaudat simulacrul de referendum separatist din 2006, daca mitropolitul Petru (Paduraru) ar fi decorat de separatisti cu „Ordinul Republicii Nistrene” si ar saluta an de an paradele lor militare, daca ar binecuvanta ostile cazacesti de pe „capul de pod al Sfintei Rusii” sau ar spune macar o singura data ca „procesul de consolidare a statalitatii si independentei Republicii Transnistrene este unul ireversibil”... Dar, - slava Domnului! -, nu este cazul. Pentru ca nici Mitropolia Basarabiei nu este in cardasie cu dusmanii de moarte ai Republicii Moldova si nici mai marii zilei nu vad tara noastra ca pe un stat european inscris firesc pe coordonatele traditiei sale spirituale, ci se uita la ea ca la, vorba Patriarhului Pavle (Stoevici-Goiko) al Serbiei, o „regiune traditionala a Moscovei”.
Si Ministerul de Externe s-a spalat pe maini
- In calitatea dumneavoastra de deputat ati sesizat Serviciul de Informatii si Securitate, Procuratura Generala ori alte institutii ale statului privind cardasia Bisericii ruse cu regimul anticonstitutional din Transnistria?
- Da, si nu o singura data, mai cu seama in legatura cu sustinerea fatisa a „referendumului” separatist din 17 septembrie 2006. Aceste institutii nu au reactionat insa adecvat. Raspunsurile SIS-ului au fost omisive si alambicate. Am retinut din acestea doar ca „tentativele de implicare a Bisericii in activitati extraecleziastice si de poluare a subconstientului localnicilor din stanga Nistrului privind diferentele etno-culturale si religioase dintre populatia de pe malurile Nistrului se inscriu in sirul actiunilor provocatorilor interni si externi, care au ca scop torpilarea procesului de reintegrare a tarii” si ca „mediatizarea materialelor privind sustinerea multilaterala a liderilor secesionisti de catre Patriarhia rusa si a ecleziasticului ucrainean se inscrie intr-o succesiune temporala de raspuns la declaratiile ferme ale oficialilor din tarile europene si organismele internationale despre lipsa de efect a asa-numitului plebiscit”. Procuratura a fost cat se poate de explicita: „Procuratura Generala a examinat argumentele interpelarii Domniei Voastre vizavi de „scrisorile si telegramele de felicitare” adresate de catre reprezentantii clerului Patriarhiei Ruse liderului separatist I. Smirnov pe marginea asa-numitului referendum din 17.09.2006, desfasurat in stanga Nistrului. Chestiunea in cauza nu tine de competenta organelor Procuraturii, deoarece sunt optiuni cu caracter personal al cetatenilor altor state. Semnat: Procuror general adjunct Nicolae Oprea.” Ministerul Afacerilor Externe si al Integrarii Europene imi scria la 12 octombrie 2006: „In contextul interpelarii Dumneavoastra pe marginea implicarii factorilor ecleziastici in conflictul transnistrean, consemnam urmatoarele: Ministerul Afacerilor Externe si Integrarii Europene a transmis misiunilor diplomatice ale Republicii Moldova din Federatia Rusa si Ucraina instructiuni in vederea obtinerii unor informatii mai detaliate la tematica in cauza si abordarea acestui subiect in cadrul discutiilor cu reprezentantii tarilor de acreditare. In aceeasi ordine de idei, mentionam ca despre rezultatul interventiilor de mai sus, Ministerul de Externe Va va informa aditional”. Ministerul de Externe s-a spalat astfel pe maini si nu este greu sa presupuneti ca acesta a uitat pana azi sa-mi mai comunice care au fost rezultatele respectivelor interventii si discutii cu oficialii rusi si ucraineni, daca asemenea interventii si discutii, in genere, au mai avut loc.
- Biserica Rusa sustine doar separatismul transnistrean sau exista complicitati de acest fel si in alte regiuni?
- Cunoastem naravurile Patriarhiei din preajma Kremlinului. Ea procedeaza la fel si in cazul regimurilor separatiste implantate de Moscova in Georgia. Neamul georgian are o Biserica ortodoxa autocefala din anul 457. Recunoscand formal dreptul de jurisdictie al Bisericii georgiene asupra intregului teritoriu national, Biserica rusa incearca sa creeze in Osetia de Sud o asa-numita „Eparhie a Alaniei”, osetinii fiind preponderent ortodocsi, iar in Abhazia incearca sa instituie o eparhie „abhaza” autonoma, in timp ce abhazii sunt preponderent politeisti. In 1989, in Abhazia locuiau 46% de geogieni (ortodocsi), 18% de abhazi (pagani politeisti), 16% de armeni (monofiziti) si altii. In prezent, numarul georgienilor s-a redus la 29% din cauza persecutiilor etnice si religioase care au determinat emigrari masive. Prea Sfintitul Daniel, episcop georgian de Suhumi si Imeretia, a fost fortat sa se refugieze in interiorul tarii, clerul georgian este izgonit in proportie de 95% din regiunea Abhaziei, iar putinii preoti georgieni care au mai ramas au parte de un tratament identic cu cel aplicat de autoritatile moldovene clerului Mitropoliei Basarabiei. Biserica rusa a acceptat deschiderea la Moscova a unei reprezentante oficiale a „bisericii abhaze” si, fara acordul Bisericii georgiene, formeaza in scolile teologice din Rusia mai multe cadre preotesti selectate dintre etnicii abhazi din partea de nord-vest a Georgiei. Capeteniile separatiste Eduard Kokoiti din Osetia de Sud si Serghei Bagaps din Abhazia sunt recunoscuti ca „presedinti” si tratati de Biserica rusa la fel ca si Igor Smirnov. Diferenta este ca Patriarhul Georgiei, Ilie al II-lea (Gudusauri-Siolasvili), a protestat energic de fiecare data impotriva amestecului si abuzului rusesc in tara sa, pe cand mitropolitul Vladimir de la Chisinau este mana in mana cu cei care sapa la temelia Republicii Moldova.
- Ce concluzie putem trage in aceasta situatie?
- Concluziile sunt cateva: 1) Razboiul purtat de Federatia Rusa impotriva Republicii Moldova are o importanta componenta bisericeasca, pe langa cele economica, mediatica, energetica etc. 2) Biserica rusa submineaza statalitatea Republicii Moldova prin recunoasterea, intrarea in cardasie deschisa si sustinerea multilaterala a regimului anticonstitutional de la Tiraspol. 3) Biserica rusa profita de factorii politici pentru a-si permanentiza controlul spiritual si influenta in tara noastra. 4) Autoritatile moldovene nu sunt capabile de reactii adecvate la agresiunea ecleziastica rusa, in general, si la cea din Transnistria, in special. 5) Este de datoria fiecarui cetatean sa denunte si sa combata activ politica Bisericii ruse de subminare a statalitatii Republicii Moldova.
- Va multumim.

Sergiu Praporsic, Flux

Totul este posibil, caci, nu-i asa, scopul scuza mijloacele. Goana unui impotriva tuturor sau a doi impotriva celui de-al treilea constituie, in esenta, scenariul acestei competitii fara final anuntat. Iar ceea ce nu mai putea fi evitat se petrece in scena ultima: cei trei actori stau fata in fata, cu armele in maini, fiecare cu un cartus pe teava si privind spre ceilalti doi. Un duel in trei, din care cel putin unul dintre ei nu va mai ramane in picioare.Pastrand, desigur, proportiile, cam asta sugereaza nesfarsita disputa pe problematica transnistreana. Si aici participa, in esenta, tot trei actori principali cu aliante bilaterale surprinzatoare, reale sau virtuale: lumea euroatlantica, Federatia Rusa si R. Moldova. In ceea ce priveste Transnistria, in ciuda valentelor de independenta fata de orice centru clamate nu o data, autonomia ei ramane limitata. Iar Ucraina este actorul care a renuntat, cel putin, deocamdata, la implicarea directa tip ”planul Iuscenko”.
Ce vor acesti actori implicati in solutionarea conflictului transnistrean?
Occidentul negociaza acum pe planuri si proiecte multiple, astfel ca pozitia lui in chestiune este modulata major de contextul global. Ca varianta minimala, vrea insa evacuarea trupelor rusesti si a munitiei din Transnistria. In nici un caz legitimarea (legalizarea) situatiei cu trupe rusesti pe teren. Miza occidentala este, mai degraba, strategica, iar cinismul este la el acasa. Ce va fi ”dupa”, in eventualitatea unei retrageri ruse, pare ca nu intereseaza. Cel putin, deocamdata. La fel si alte ”amanunte” nesemnificative pentru viziunile din avion ale strategilor globali: oficializarea limbii ruse ca limba de stat, transnistrizarea institutiilor din dreapta Nistrului, agresiuni identitare sau culturale asupra populatiei dintre Prut si Nistru etc., etc. Cel mai problematic actor din acest triplet este R. Moldova. Si cel care are puterea de negociere cea mai mica. Este actorul care nu stie ce vrea sau cel putin asta sugereaza. Este actorul cel mai volatil si impredictibil. A fost cu Occidentul in problema transnistreana, acum se indeparteaza vizibil de aceasta optiune. De ceva vreme a inceput o miscare haotica de apropiere fata de Moscova, dublata de o disponibilitate la concesii periculoasa. Cazul Kosovo a turnat gaz pe foc. Dar excesul comparatist Transnistria – Kosovo este daunator. Si nu doar pentru ca radacinile, resorturile sau fenomenologia celor doua conflicte difera, ci pentru ca spatiile de interes geopolitic in care sunt plasate cele doua conflicte difera. Asta se intelege astazi cel mai putin. Mai concret. Daca Balcanii constituiau o miza majora in 1999, pe vremea cand NATO se confrunta cu Federatia Rusa pe teren, iar Romania si Bulgaria se calificau pentru intrarea in Alianta Atlanticului de Nord ce avea sa se petreaca in 2004, tocmai pentru ca au aratat atunci adeziune neclintita fata de drapelul euroatlantic, astazi ei nu mai sunt asa. Importanta lor ramane, dar s-a estompat decisiv. Kosovo este o problema care trebuie, fireste, solutionata, dar in nici un caz pentru ca este elementul de interventie sau de control al unui spatiu (inca) miza geopolitica globala. De aici excesul comparatiei Kosovo – Transnistria. Si de aici naivitatea celor care cred ca, pentru Kosovo, Moscova se va mobiliza exemplar si decisiv. La ce i-ar folosi un razboi direct cu UE pe aceasta chestiune? In pofida unor predictii mai vechi, conductele rusesti curg si vor curge predominant tot spre Vest, iar inapoi curg rauri de euro, de care Rusia are si mai multa nevoie decat Europa de resursa rusa. Daca am elimina energia din comertul ruso-european nu ramane nimic. Sau ramane nivelul comertului dintre UE si… Islanda.   In conflictul transnistrean, Federatia Rusa este actorul care nu vrea nimic. Sau, mai degraba, nu vrea sa se schimbe nimic. Pentru ea, ”solutia” favorabila pentru problematica transnistreana este tocmai starea de fapt a conflictului la ora actuala. Adica ”inghetata”. Transnistria este un element de negociere si de santaj ideal. Buna de utilizat si in relatie cu americanii si cu partenerii europeni. Din cand in cand mai lanseaza unele petarde de tipul ”recunoasterii oficiale a independentei Transnistriei”, examinata marti in cadrul sedintei plenare a Dumei de Stat a Federatiei Ruse. Urmarea a fost declaratia presedintelui Comisiei pentru relatii externe din Duma de Stat a Federatiei ruse, Konstantin Kosaciov, care a avertizat ca proclamarea independentei Kosovo ar putea determina o schimbare cu 180 de grade a atitudinii Moscovei fata de conflictele separatiste din spatiul ex-sovietic. „Recunoasterea independentei Kosovo de catre statele occidentale va determina Rusia sa-si schimbe abordarea, pana acum retinuta si moderata, fata de republicile nerecunoscute din spatiul CSI - Abhazia, Osetia de Sud si Transnistria”.
In realitate, o petarda ca multe altele. Dar si un semn ca Federatia Rusa nu este dispusa sa cedeze usor in negocierile globale in care este parte. Rusia a fost neinduplecata in chestiunea transnistreana si cand era mai slaba, iar R. Moldova complet obedienta (primul mandat al presedintelui Voronin, de pilda). De ce si-ar schimba atitudinea astazi, in conditiile in care Chisinaul i-a dat suficiente motive ca sa-i alimenteze neincrederea, in ciuda interventiilor ultime menite sa probeze loialitate si supunere?
Precum in scena finala din filmul mentionat, cei trei se vor afla la un moment dat fata in fata. Daca nu azi, atunci maine. Din acest duel cel putin un actor este condamnat sa piarda. Cine va fi, nominal, castigatorul nu este clar. Dar cu siguranta va fi acea pereche care se va intelege si va reusi sa traga, concomitent, in cel de-al treilea.

Dan DUNGACIU, Flux

Pe unii dintre ei, noua taxa i-ar costa dublu sau chiar triplu fata de valoarea masinii. Romanii din localitatea Tivoli spun ca statul roman le incalca dreptul la proprietate, motiv pentru care pregatesc o scrisoare deschisa de protest pe care o vor trimite Guvernului. La Tivoli, taxa de prima inmatriculare a pus pe jar romanii care isi fac planuri sa se intoarca definitiv in tara. Unii au masini ieftine, de cateva sute de euro, altii de cateva mii. Si unii si altii ar avea de platit pentru inmatricularea in Romania sume pe care nu si le permit. Romanii din Tivoli spun ca statul roman ar avea de castigat daca ar fi stimulati sa-si inmatriculeze masinile in Romania: taxele s-ar strange in tara, nu in Italia. Asociatia Romanilor din Tivoli numara 10.000 de membri. Este al doilea demers al romanilor din Italia.Intr-o scrisoare adresata  Primului Ministru Tariceanu, si publicata de Romanian Global News in 17 ianuarie 2008, acestia sustin  ca prin aceasta masura societatile de asigurare din Romania ar avea numai din Italia circa 400.000 de noi clienti. „Asociatia Romanilor din Italia solicita Guvernului Romaniei, in particular Ministerului Economiei si Finantelor, eliminarea taxei auto pentru romanii rezidenti in strainatate care au masini inmatriculate in tarile de resedinta. In acest fel, posesorii romani de autoturisme vor fi incurajati sa-si inmatriculeze masinile in Romania, unde vor contracta polite RCA”, se arata in scrisoarea ARI, si preluata de Romanian Global News.„Vor avea de castigat posesorii de auto, prin economii importante la politele auto (care in Occident sunt de cateva ori mai mari decat in Romania), va avea de castigat statul roman, pentru ca societatile de asigurare romanesti platitoare de taxe in Romania vor avea incasari de la sute de mii de noi clienti si isi vor putea deschide filiale cu clienti garantati in tarile unde sunt mari comunitati de romani, iar mediul nu va fi afectat, intrucat masinile "stranierilor" vor circula in Romania, ca intotdeauna, numai in perioada sarbatorilor.Asociatia Romanilor din Italia a studiat cazul italian, care este similar cu cel din Spania sau din alte tari cu mari comunitati de romani.La 31 martie 2006, potrivit ultimelor statistici difuzate de Ministerul Transporturilor din Italia, 196.000 de romani aveau permis de conducere italian. O statistica anterioara, de la inceputul anului 2005, evalua numarul romanilor cu permis italian la 103.000. Practic intr-un an numarul romanilor cu permis auto italian a crescut cu 100.000 si putem face presupunerea legitima ca in 2007 numarul romanilor cu permis italian in Italia a atins cota de 300.000. La acestia trebuie adaugati romanii care nu si-au facut conversia carnetului auto romanesc - din cauza procedurilor destul de complicate - , si atunci ajungem la o cifra realistica de 500.000 de romani cu permis auto in Italia, o estimare foarte prudenta, avand in vedere ca in Italia se estimeaza ca traiesc si muncesc circa 1,5 milioane de romani. Tot potrivit datelor Ministerului italian al Transporturilor de la inceputul anului 2005, la acea data erau proprietari de automobile 120.000 de romani, cifra mai mare decat a celor cu permis italian la acea data. Presupunand ca nu toti cei 500.000 de romani cu permis auto au si masina, putem presupune ca doar 400.000 de romani au o masina inmatriculata in Italia. Asigurarile platite de cei 400.000 de romani se pot calcula la 400 milioane de euro pe an, luand ca baza de calcul un premiu de 1.000 de euro anual (desi pentru primele clase de asigurari, pentru cei care nu au mai avut niciodata masina inmatriculata in Italia, asigurarea anuala poate trece de 1.500 euro pe an).Daca acesti romani si-ar inmatricula masinile in Romania, continuand sa circule in Italia? Mediul inconjurator romanesc n-ar fi influentat, iar posesorii auto ar avea posibilitatea de a-si face RCA obligatorie in Romania. Societatile de asigurari auto romanesti ar avea 400.000 de noi clienti, iar romanii din Italia ar face economii importante, de cel putin jumatate din sumele platite. La fel credem ca gindesc si romanii din Spania si din alte tari cu mari comunitati de romani. Din pacate, aceasta posibilitate este blocata de taxa auto de prima inmatriculare, care poate depasi chiar valoarea de piata a masinii. Statul roman castiga aparent cateva mii de euro, dar pierde mult mai mult, si din motivele pe care le-am expus mai sus.Uniunea Europeana cere de mai mult timp eliminarea acestei taxe si exista, potrivit sondajelor facute de asociatia noastra, un numar impresionant de romani in Italia care asteapta deznodamantul acestui conflict romano-european. In cazul in care se elimina taxa de inmatriculare, foarte multi vor alege sa isi inmatriculeze imediat in Romania masina cu care circula in Italia. Pentru Romania, aceasta solutie ar insemna o infuzie de capital continua, foarte mare. Estimam ca proprietarii de autoturisme romani din Europa depaseste 1 milion (si asta se poate constata in perioada de vacanta, cand romanii se intorc acasa). Daca statul roman ar da o atentie mai mare cetatenilor sai care muncesc in strainatate, s-ar imbogat foarte usor cu cateva sute de milioane de euro, de la proprietarii unor autovehicule care vor polua Romania (cum au facut-o si pana acum) doar in perioade de vacanta. Ganditi-va si la bugetele localitatilor din Romania care au exportat forta de  munca in occident: vor putea fi comune si sate cu mii de platitori ai taxei de proprietate auto.Cerem, prin intermediul acestei scrisori deschise, autoritatilor competente evaluarea cu maxima atentie a potentialului economic pe care il poate castiga Romania, prin simpla scutire de taxa auto a cetatenilor romani care muncesc in strainatate”, se arata in scrisoarea semnata de Eugen Terteleac, presedintele Asociatiei Romanilor din Italia.

« Este suficient sa dam numele catorva „moldovenisti” care semneaza textele acestei foite ca cititorii nostri sa-si dea seama despre ce este vorba: Vasile Stati, Andrei Hropotinschi, Dinu Mihail, Constantin Munteanu. In prima pagina, editorii respectivei tiparituri anunta ca la 12 ianuarie 2008, la Chisinau, s-a intrunit un grup de initiativa care a decis constituirea Miscarii social-politice „Patriotii Moldovei”, o formatiune politica noua ce va fi creata pe baza organizatiilor obstesti „Pro Moldova” si „Meleag Natal”. „Patriotii Moldovei” isi propun sa readuca Basarabia la normalitate”, asta insemnand, de fapt, lupta impotriva identitatii romanesti a populatiei majoritare din tara noastra. Iata doar un citat din aceasta publicatie, semnat de Vasile Stati: „In Republica Moldova locuiesc peste 3 milioane de moldoveni. In ciuda acestui fapt, scolile, gradinitele si alte institutii de invatamant s-au transformat in adevarate „fabricute de romanasi”. „Patriotii Moldovei” isi fixeaza trei tinte predilecte: liderii Partidului Popular Crestin Democrat, Mitropolia Basarabiei si Romania, in special conducerea statului roman. Un lucru mi se pare demn de retinut din cele doar patru 4 pagini ale „Moldovei Mari”, ticsite cu greseli gramaticale si ineptii politice: Partidul Popular Crestin Democrat si Mitropolia Basarabiei sunt doua institutii din Basarbia care-i deranjeaza cel mai mult pe promotorii teoriei moldovenismului. Dar nu este uitata nici Romania, care, potrivit „patriotilor Moldovei”, ne-a imbacsit tara cu spioni care trudesc zi de zi la romanizarea ei. „Marele moldovean” Dinu Mihail consacra un articol de aproape jumatate de pagina liderilor crestin-democrati, intr-o incercare disperata de a-i ponegri. Deoarece imaginatia lui Dinu Mihail nu este tot atat de mare, precum doreste el sa fie Moldova, respectivul preia povestea lui Neagu si Burca, cu tot angrenajul de etichetari si invective, privind „autorapirea” lui Vlad Cubreacov. Nimic deosebit, as spune eu. Iata ca lucrurile devin mai mult decat clare: promotorii moldovenismului de sorginte stalinista fac front comun cu detractorii PPCD-ului, atat unii, cat si ceilalti executand aceleasi comandamente venite de la Moscova. A doua tinta este Mitropolia Basarabiei. Reproducem doar un citat din foita „moldovenilor mari”: „Cat putem tolera in statul suveran si independent Republica Moldova doua mitropolii? Doar se stie ca Mitropolia Basarabiei nu este decat calul Troian al Romaniei? Cine trebuie sa curme acest amestec nerusinat in treburile interne ale statului nostru? Guvernul? Presedintele? Parlamentul? Procuratura Generala?”. Dupa cum vedem, „marii moldoveni” nu sunt decat niste instigatori care vor sa provoace autoritatile statului, pe liderii Partidului Comunistilor de guvernamant sa recurga la actiuni represive impotriva unei institutii care activeaza in perfecta concordanta cu prevederile legislatiei nationale si internationale. Este interesant sa remarcam ca liderii viitoarei formatiuni politice isi propun „sa-si gaseasca loc pe scena politica, in afara PCRM”. In alta parte, Dinu Mihail afirma: „In Moldova nu exista comunism. Nu este comunista acea formatiune politica care [...] nu are in programul sau lupta de clasa, revolutia proletara si hegemonia unui singur partid. Comunistii de astazi [...] sunt comunisti fara comunism, exact la fel cum marea majoritate a filozofilor lumii sunt fara sistem filozofic. Atunci de ce naiba ne impiedicam de dansii la tot pasul, cu si fara ocazie? Nu zicem ca sunt scosi din pudriera, au si ei pacate si slabiciuni, ca tot omul nostru cel de toate zilele, insa faptele lor prevaleaza clar asupra greselilor de moment inevitabile”. Sa insemne asta ca „moldovenii mari” doresc sa smulga cateva aschii din segmentul moldovenist si traditionalist al electoratului PCRM sau doar este o forma de a se lingusi pe langa fratele mai mare care detine puterea in stat?Cred ca, in foarte scurt timp, vom avea un raspuns la aceasta intrebare. » 

Sergiu Praporsic, Flux

Aceasta, bazandu-se pe decizia Adunarii Generale, a cerut ca de la 1 iulie a acestui an, scoala generala, liceul si caminul de elevi „Nicolae Balcescu” din Jula sa fie administrata de Autoguvernarea pe tara. Vicepresedintele Gheorghe Guias si seful Oficiului ATRU, Tiberiu Iuhas, au iesit opariti din sala mare a primariei julane, unde toti cei 24 consilieri locali au fost de parere ca ATRU nu poate sa preia scoala romaneasca, din moment ce nu a respectat mai multe obligatii in decursul depunerii dosarului de cerere. Acestei preluari i s-au impotrivit comitetul parintilor, comitetul elevilor, Autoguvernarea Romaneasca din Jula, zeci de intelectuali si fosti elevi de la „Balcescu”, iar cu doua zile inaintea deciziei consilierilor locali au hotarat si profesorii (cu toate ca parerea lor nu a cerut-o nimeni): din cei 44 de profesori care au votat, 41 au fost contra preluarii (1 a fost pentru iar 2 voturi nu au fost valabile). Pentru oricine care nu cunoaste dedesubturile vietii publice romanesti din Ungaria, situatia poate sa para anormala: autoguvernarea romaneasca vrea sa administreze scoala romaneasca, insa comunitatea se opune.Acest vot negativ al sutelor de parinti si elevi, fosti elevi, intelectuali etc. trebuie sa fie inteles si la Budapesta. (Cele circa doua sute de semnaturi contra preluarii s-au adunat fara vreun efort deosebit. Parintii sunt hotarati ca daca e nevoie vor aduna mii de semnaturi.) Semnalul pe care oficialii din Budapesta si toti cei care sustin sistemul de autoguvernari minoritare trebuie sa-l inteleaga este ca toti membri adevarati ai comunitatii romanesti din Ungaria se delimiteaza de actuala ATRU, care nu este altceva decat o adunatura de etnobisnitari, niste oameni iresponsabili fata de viitorul comunitatii romanesti. Conducerea Liceului „Nicolae Balcescu”, a Autoguvernarii Romanesti din Jula si a Uniunii Culturale i-au spus verde-n fata si directoarei generale Németh Erika de la Departamentul pentru Minoritati din Budapesta, care i-a vizitat miercurea trecuta la Jula, ca pana cand in randurile ATRU stau persoane care nu apartin comunitatii romane sti si care nu vorbesc limba romana, pana atunci romanii vor lupta pentru fiecare institutie pentru a nu ajunge pe mana acestui for  ereprezentativ. Au mai aratat ca acel ATRU, care in perioada 2002–2005 a cheltuit pentru invatamant doar 2,4% din bugetul sau (vezi raportul Curtii de Conturi pe www.asz.hu), nu are nici o credibilitate in fata comunitatii. Insa, prin votul negativ al consilierilor locali din Jula problema nu s-a rezolvat definitiv. In caz ca reusesc sai convinga pe parinti si pe elevi de intentiile lor bune si obtin sustinerea acestora (caci cu profesorii nici macar nu sunt obligati sa stea de vorba), ATRU poate sa inainteze din nou pana la sfarsitul acestui an cererea de preluare a scolii romanesti din Jula. Litera legii este de partea lor. Deci, lupta nu s-a sfarsit, s-a castigat doar o mica batalie, prin care romanii constienti si responsabili pentru propria lor soarta au castigat putin timp. In aceste cateva luni, trebuie lamurite oficialitatile de la Budapesta, precum si pe cele de la Bucuresti, ca romanii din Ungaria nu sunt asa cum este Autoguvernarea pe tara, si ca se delimiteaza de cei care au complotat „si cu dracul ca sa treaca puntea”. Discreditarea totala a celor care pretind ca ne reprezinta a inceput… si cu siguranta nu se va opri aici.

Eva Iova, Foaia Romaneasca

Intalnirea a avut ca scop explorarea posibilitatii de organizare a unui parteneriat intre Ambasada si comunitate pentru orientarea profesionala a cetatenilor romani nou veniti in Norvegia. Dupa 1 august 2007 – data intrarii Romaniei in SEE (Spatiul Economic European) si a deschiderii controlate a pietei muncii din Norvegia – numarul cetatenilor romani care au sosit in aceasta tara in cautare de lucru a crescut semnificativ. In masura in care acestia solicita, Ambasada si comunitatea romana, in parteneriat, ar putea incerca sa ofere noilor veniti informatii si indrumari utile privind oportunitatile de cariera.

Evenimentul se va desfasura in data de 23 februarie, la Roma, sediul Centrului pentru Migratie, Azil si Integrare Sociala, Via Assisi nr.41. Potrivit paginii de web a Primariei din Torino, scopul acestei actiuni este de a facilita intalnirea directa a angajatorilor de pe teritoriul Romaniei cu lucratorii romani care isi desfasoara activitatea in Italia, in domeniul constructiilor. Agentii economici interesati sa participe la aceasta Bursa se pot adresa pentru informatii suplimentare Ministerului Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse, Directia Management si Mobilitatea Fortei de Munca. Persoane de contact Mihaela Matei sau Liliana Stanculescu, telefon/fax: 021/312.86.88, e-mail: mihaelamatei@mmssf.ro; lilianastanculescu@mmssf.ro.

Potrivit directoarei Asociatiei Hispano-Romane din Castilla-La Mancha, Matilde Fernandez, consulul itinerant al Romaniei, Andrei Borza are deja pregatite 20 de dosare pentru rezolvare. Sediul asociatiei, din Plaza de la Constitucion din Ciudad Real, va gazdui biroul consular, timp de doua zile, pentru o mai buna desfasurare a contactelor cu comunitatea romaneasca din provincie. Problemele pregatite de Asociatia Hispano-Romana pentru consulul Borza tin de reinnoiorea pasapoartelor si expedierea unora noi pentru cei nascuti in Spania, expedierea certrificatelor de nastere sau registrul copiilor romani nascuti in Spania, certificarea in fata autoritatilor romane a casatoriilor incheiate in Spania si notificarea conationalilor decedati, certificari notariale ce vor avea efect in Romania, dar si alte probleme care se rezvolva de obicei la Consulatul din Madrid. Totodata, cetatenii non-comunitari care locuiesc in Ciudad Real si care doresc sa calatoreasca in Romania pot solicita ina cest fel viza necesara. Si spaniolii pot solicita informatii comerciale si turistice. Cei care nu vor putea fi primiti de consul in zilele de 22 si 23 februarie, vor mai avea o sansa in lunile aprilie si mai, la date care urmeaza a fi decise. La data de 31 decembrie a anului trecut, Ministerul Muncii avea inregistrat un numar de 13.262 de romani in provincia Ciudad Real. Cu toate acestea, presedintele Asociatiei Hispano-Romane din Castilla-La Mancha, Daeiel Comanita, are popriile sale estimari, potrivit carora cetatenii romani care locuiesc in provincie sunt in numar de 24.000.

In aceasta editie a publicatie cititorii se pot delecta cu lecturile urmatoarelor articole:“Nu pot accepta ceea ce scrie presa despre ce rai sunt romanii” - Interviu in exclusivitate cu dl.dr.Mihai Delcea, insarcinat cu afaceri a.i.al Ambasadei Romaniei la Londra ;“ A fost una dintre cele mai frumoase perioade din viata mea” -  Interviu in exclusivitate cu d-na Raduta Matache, secretar de stat in MAE ;  Editorialul Cristinei Irimie - “Most wanted”; Punctul pe i semnat de Laurentiu Ungureanu - “Unde sunt gentlemenii de alta data ?” ; Jurnalul unui roman in UK - “Ofiterii de imigrari au pentru romani legi doar de ei stiute” ;  Romanii, stigmatizati la Londra ; Politia britanica ii “vaneaza” pe romani ; Jurnalistii britanici mint; Angajatorii si muncitorii migranti din UK sunt speriati.

Inscrierile se pot face pana luni, 11 februarie, ora 18.00, la 0711-987 9540 sau pe email, la reservierung@hotel-marbacher-hof.de. Potrivit Agero Stuttgart, meniul costa 24 de euro si va cuprinde aperitiv, mici, sarmale si desert. Atmosfera muzicala este garantata de solistul Sergiu Tuhutiu din Baia Mare. Cei care vor sa petreaca Valentine’s Day la Marbacher Hof sunt rugati sa se grabeasca, pentru ca locurile sunt limitate.

Manifestarea, organizata de catre Centro Migranti in colaborare si cu sprijinul financiar al Fundatiei Casei de Economii din Cuneo, CTP si Diesse Piemonte, are ca tema limba si cultura romana, informeaza pagina de web a Primariei din Torino. Scopul cursurilor este acela de a face cunoscute cultura, traditiile, istoria si elementele lingvistice ale unor popoare straine, prezente in Cuneo. Seria de intalniri este organizata in doua module: primul modul tinut de catre Pietro Cingolani, doctorand in antropologie culturala la Universitatea din Torino: 12 februarie 2008 – „Romania: incadrare istorica, situatia economica si sociala, prezenta in Europa si in Italia”; 19 februarie 2008 – „Aspecte sociale si culturale ale prezentei imigrante romane”; 26 februarie 2008 – „Aspecte juridice si administrative; impactul acestora asupra vietii cotidiene”, si al doilea modul ingrijit de Diacu Adriana, mediatoare interculturala: 14 februarie 2008 – „Nasterea si dezvoltarea limbii romane”; 21 februarie 2008 – „Comparatie intre gramatica limbii italiene si cea a limbii romane”; 28 februarie 2008 – „Experienta presonala in trecerea de la liba romana la limba italiana”. Intalnirile vor avea loc la Sala Vinay, Via Roma 4, la Cuneo, de la orele 16.30 la 18.30. Pentru inscrieri: Centro Migranti di Cuneo, via Santa Croce 1 - Cuneo; prin telefon la numarul 0171/634664; prin fax la numarul 0171/488943; e-mail: centromigranti@gmail.com

Sarbatoarea primaverii, a femeii si a dragostei va avea loc sambata, 1 martie, de la ora 10.30, in frumoasa “Maison Vallier”, Cressier. Evenimentul va incepe cu un atelier de bucatarie romaneasca (pana la ora 12.30), urmat de o masa cu ciorba de perisoare oferita de CCRN. Mai apoi Ziua Martisorului va continua cu un atelier pentru copii, povesti si jocuri diverse, iar de la ora 14.30, cu proiectia filmului artistic “Transilvania” (2006, Tony Gatlif). De la 16.30 eset programat un Atelier de dans traditional, iar ibcepand cu ora 18.00, toti oaspetii sunt asteptati la un aperitiv (tuica) si cateva momente de poezie (Eminescu si alti poeti romani) despre primavara, femeie si dragoste. Seara se va incheia cu o cina cu meniu traditional (rosii umplute cu salata de vinete, icre si drob de ciuperci si nelipsitele sarmale), de la ora 19.00, si cu un program de muzica traditionala, dans si voie buna. Cei interesati de Sarbatoarea Martisorului din Neuchatel isi pot confirma prezenta la eveniment pana la data de 15 fenruarie, la Mihai Tugui, Rue du Verger-Rond 3, CH-2000 Neuchatel.

Recitalul, ce va avea loc de la ora 20.00, va oferi publicului italian, ca si celui de origine romana, ocazia sa asculte unul dintre cei mai mari maestri ai liedului, „o soprana de o mare forta expresiva”, acompaniata de maestrul Remus Manoleanu, unul dintre virtuozii romani ai pianului. In program se vor afla piese de Franz Schubert, Richard Strauss, Giuseppe Verdi, Johannes Brahms, George Enescu, Erik Satie, Dan Dediu (pe versuri de Eugenio Montale), Adrian Pop.