Un juriu format din personalitati ale culturii botosenene va acorda trei premii si trei mentiuni. Lucrarile literare si cele de arta plastica vor fi transmise pana la data de 10 mai 2008, pe adresa: Scoala Populara de Arta Botosani, bd. Mihai Eminescu nr. 50.  La sectiunea creatie literara, vor fi prezentate, cel putin, 5 poezii sau 3 texte de proza scurta (schite, povestiri, nuvele, scenete) dactilografiate, in 3 exemplare. Pe versoul lucrarilor trebuie sa fie indicat numele si prenumele autorului (varsta, clasa, scoala, cerc literar, numar de telefon, adresa). La sectiunea arta plastica, vor fi prezentate cate 3 lucrari (desene, acuarele, ceracolor, guase, ulei, tus etc.). Lucrarile trebuie sa fie semnate pe verso cu numele autorilor, precum si datele despre acestia. Sectiunea arta plastica se desfasoara pe 2 domenii: desen-pictura, grafica. Dimensiunea lucrarilor: a) categoria cl. I-IV – A4 si/sau A3 (bloc notes); b) categoria cl. V-VIII, format A3 sau pana la 50/40 cm. Tematica si subiectele desenelor este la libera alegere a copiilor. La concurs participa numai lucrari de conceptie originala, gandite si executate de copii, fara interventia directa a maturilor. Nu vor fi admise lucrarile care nu respecta dimensiunile indicate sau desenele tip reproducere opere de arta. Concursul de arta plastica si creatie literara „Nicoara” isi propune sa pastreze vie memoria elevului Dodita Nicoara, disparut in ziua de 9 august 1994, precum si sa incurajeze creativitatea la elevii claselor gimnaziale.

Voi fi primita, la Consulatul General al Republicii Serbia din Timisoara, de catre Excelenta Sa Dragomir Radenkovic, consulul general. Diplomatii sunt mult mai precauti cu spusele lor, va trebui sa incerc sa fim cat mai exacti cu privire la subiect – nu doresc doar o intalnire de socializare. Il intreb pe domnul consul daca doreste sa vorbim engleza sau romana. Doresc ca oferta cu engleza sa fie un gest de curtenie din partea mea. Imi raspunde cu aceeasi curtenie si imi spune ca ii e egal, dar sa folosim limba tarii gazda, si ii admir romana coerenta si nepripita pe care o vorbeste. Perfect – daca vorbeste rar, romana ramanand, totusi, o limba care-i cere putina gandire, am prilejul sa fiu si mai atenta cu ce scriu. Si am presimtirea ca voi avea la ce sa fiu atenta.

R.B.: - In contextul in care o parte din statele UE au recunoscut Kosovo, se gandeste Serbia sa nu mearga mai departe pe drumul aderarii la UE?

D.R.: - Da, trebuie sa spunem asa: ca noi am fost spre UE si trebuia sa semnam acest acord de asociatie si stabilizatie cu UE, prin care noi deveneam un candidat oficial la aderarea la UE. Acum avem o situatie noua, cu aceasta independenta unilaterala pe care si-a declarat-o Kosovo, si trebuie sa reexaminam strategia noastra spre UE. Sigur ca exista acest lucru ca prioritate generala.

R.B.: - Deci nu e o usa inchisa definitiv fata de Europa.

D.R.: - Nu e o usa inchisa ci o situatie in care, cum spuneam, trebuie sa analizam strategia noastra, pozitia noastra spre UE.

R.B.: - Kosovo este singurul punct pe care Serbia il reproseaza statelor UE?

D.R.: - Da, asa este. Semnarea acestui acord de asociatie si stabilizatie in urma caruia, in timp, am deveni membri ai UE, a fost prioritatea noastra. Tot ce poate fi reprosat, asta e.

R.B.: - Iata, Serbia a avut recent alegeri si pro-occidentalul Tadici a fost reales. Este cunoscuta pozitia pe care a avut-o pana acum, de a duce Serbia pe drumul spre integrare. Daca punctul Kosovo este singurul pe care tara dumneavoastra il reproseaza statelor UE, putem intelege ca Serbia nu ar vedea motive sa se opreasca din armonizarea cu cerintele europene, drum pe care a pornit?

D.R.: - Bineinteles, cu exceptia acestui punct.

R.B.: - Atunci as vrea sa vobim despre pasii care sunt de facut in ceea ce priveste minoritatile nationale. Desigur, ma intereseaza in primul rand cea a romanilor. Zilele acestea, Romania a dat inca o dovada de prietenie Serbiei, prin nerecunoasterea independentei pentru Kosovo. In februarie 2005, la Varset se deschidea un consulat roman, in prezenta ministrilor nostri de externe. In Banatul Sarbesc exista circa 30.000 de romani, in Timoc se pare ca vorbim de un numar de zece ori mai mare de romani. Ministrul nostru de externe de atunci, Razvan Ungureanu, a declarat ca acest consulat din Varset este doar un prim pas si ca spera ca Romania sa deschida o reprezentanta consulara si in Valea Timocului, “cand va veni timpul”. In contextul in care noi, romanii, am mers mai departe pe drumul relatiilor de apropiere cu Serbia, a venit acest timp?

D.R.: - Aceasta idee, despre consulatul din Valea Timocului, pana acum nu a fost initiata oficial de catre Romania. Al doilea punct este ca, prin ultimul recensamant, in jur de 42.000 de oameni s-au declarat vlahi.

R.B.: - Ce sunt “vlahii”, pana la urma?

D.R.: - Ceva ce este un grup etnic special. Fiecare are drept sa se declare cum se simte. Ei s-au declarat acolo ca vlahi, ca grup etnic particular.

R.B.: - In august 2007, Serbia recunostea existenta romanilor timoceni, ca minoritate etnica vorbitoare de romana. Pe cine credeti ca a recunoscut statul dumneavoastra, daca spuneti ca in Serbia, dupa recensamant, exista doar 30.000 – 35.000 de romani, pentru ca acestia sunt doar romanii din Voivodina?

D.R.: - Eu ma refer doar la ce a fost la recensamant, au fost in jur de 40.000 de vlahi. In Serbia, fiecare spune “eu sunt ungur”, “eu sunt roman”, “eu sunt vlah”. Avem 35.000 de romani si cam 40.000 de vlahi.

R.B.: - Ce inseamna “vlahi” pentru sarbi?

D.R.: - Un grup etnic particular.

R.B.: - Care nu e format din romani?

D.R.: - Nu, sunt vlahi.

R.B.: - Dar ei ce vorbesc?

D.R.: - Eu asta nu stiu exact.

R.B.: - Atat studiile lingvistice care s-au realizat acolo in ultimii ani, dar si perceptia mea personala, imi arata ca limba vorbita de minoritarii romani si vlahi de pe Valea Timocului si in toata Serbia de Rasarit, unde, in multe lorucri, acesti romani sunt majoritari, este limba romana veche. Inteleg ca instrumentul dumneavoastra de lucru este un recensamant dar, de atunci, de la acel recensamant, tara dumneavoastra a recunoscut ca acolo exista un grup etnic care vorbeste, ca limba materna, romana.

D.R.: - Eu nu pot intra in aceasta discutie pentru ca nu sunt un expert in lingvistica. Ce pot sa va spun este rezultatul acelui recensamant.

R.B.: - Daca se va face si mai clar, prin Belgrad, ca oamenii de acolo sunt vorbitori de romana, devine oportuna ideea deschiderii unui consulat roman acolo?

D.R.: - Nu pot sa dau un raspuns, aceasta tema nu s-a deschis inca.

R.B.: - Din datele pe care le am, ministrului nostru de externe, Adrian Cioroianu, i se va ridica din nou, dinspre politicienii romani, aceasta dorinta, de a avea acolo un consulat romanesc. Din experienta dumneavoastra, cat timp trece de la inceperea discutiilor dintre state, in vederea realizarii acestui lucru, si pana la a se intampla ceva, practic?

D.R.: - Nu exista o perioada fixa. Depinde de mai multe lucruri. Din practica de pana acum nu se poate trage o concluzie.

R.B.: - In contextul in care, iata, cele doua state schimba “acte de prietenie”, credeti ca genul acesta de dorinte dintre tarile noastre ar trebui amanate din cauza problemei Kosovo?

D.R.: - Situatia din Kosovo si Metohia este prima noastra prioritate, evident. Cu toate acestea, relatiile noastre bilaterale se dezvolta bine – lucru care a fost aratat si de vizita recenta a domnului presedinte Basescu la Belgrad cat si a domnului presedinte Tadici in Romania. Noi avem niste domenii de colaborare si cooperare pe care dorim sa le tinem si sa le dezvoltam si un dialog politic la nivel inalt care se mentine permanent, avem dialog si la alte multe nivele, avem interes comun in cooperarea economica, dorim sa ridicam valoarea schimburilor comerciale, avem proiecte de infrastructura comune. Din pacate, avem aceasta declaratie de independenta unilaterala, dar mergem inainte cu relatiile cu Romania, ca vecin si ca tara cu care avem relatii bune de colaborare.

R.B.: - Atunci care vor fi urmatoarele puncte pe care le va aborda Serbia pentru stabilizarea situatiei cu drepturile romanilor din Timoc?

D.R.: - Ce pot sa spun e ca minoritatea romana din Serbia, precum si minoritatea sarba din Romania, au toate drepturile sa-si exprime capacitatile lor, si ambele minoritati sunt multumite cu pozitia lor si, prin asta, noi consideram ca cele doua minoritati sunt podul de buna vecinatate intre statele noastre.

R.B.: - Spuneti ca ambele minoritati sunt multumnite cu pozitia lor deci si romanii din Serbia. Dar prin asta contraziceti semnalele clare si grave pe care le dau romanii nostri din Timoc!

D.R.: - Noi nu privim asa – vorbim de cei care s-au exprimat ca minoritate romana. Noi am avut acest recensamant. “Atat si atat sunt unguri”, “atat si atat sunt romani”. Eu nu fac diferenta, daca romanii acestia sunt la Varset sau altundeva.

R.B.: - Dar, domnule consul, in ceea ce priveste romanii din Timoc, vorbim de o populatie recunoscuta de Serbia ca minoritate etnica! Inteleg ca, pentru dumneavoastra, acest recensamant este ultima statistica la care va raportati, dar atata vreme cat oamenilor de acolo li s-au sugerat mai multe categorii de raspuns, la recensamant, cum ca ar fi “vlahi” sau “romani”, ei s-au declarat folosind termeni care acopera acelasi lucru, dupa cum recunoaste, acum, statul dumneavoastra.

D.R.: - Cei din Valea Timocului trebuie sa se exprime in cadrul unlui recensamant. In Serbia nu se interzice nimanui sa se exprime cum simte.

R.B.: - Ne-am pastrat pana acum pe linia generalului. In lipsa unor statistici de ultima ora, sa mergem la particular. Serbia este un stat laic. Deci biserica trebuie sa tina cont de deciziile politice. Spuneti-mi, va rog, ce intelege sa faca Serbia pentru ca presiunile Bisericii Ortodoxe Sarbe asupra credinciosilor care aleg ortodoxia romana ca forma de exprimare a drepturilor religioase, in Valea Timocului, sa inceteze?

D.R.: - Eu cred ca nu exista acolo aceasta presiune. Este vorba de relatii dintre doua biserici si nu as dori sa intru in asta. Noi nu ne implicam in aceasta parte.

R.B.: - Dar atunci cand situatia dintre cele doua biserici a dus si la nerespectarea drepturilor oamenilor, nu trebuie sa intervina statul? Stiti ca, in Timoc, episcopul sarb Iustin a instigat la violenta pe credinciosii sarbi fara de cei romani, ca preotul Boian Alexandrovici, care a ridicat prima biserica romana de acolo, a fost condamnat la puscarie cu suspendare, ca a fost amenintat cu moartea de mai multe ori, ca oamenii care vor sa cheme preot romanesc la inmormantari au fost amenintati cu moartea in mai multe randuri, ca sunt descurajati din a merge la slujba in romana si ca, iata, nu mai departe de ianuarie 2008, un om a fost omorat pentru ca a cantat in romana, la o petrecere a romanilor – iar acest lucru s-a intamplat din instigarea unui preot ortodox sarb?

D.R.: - Eu despre asta nu am cunostinta. Despre aceste puncte…

R.B.: - Dar in cazul in care exista dovezi clare ca aceste lucruri au avut si au loc, nu este o situatie in care statul sarb ar trebui sa intervina mai ferm?

D.R.: - Nu am cunostinta despre aceste cazuri. Nimeni nu a venit cu asa ceva la mine. Vorbesc: pana acum. Sunt aici de la 3 ianuarie anul trecut si am fost investit oficial in 19 ianuarie. De atunci nu am primit informatii in legatura cu asa ceva.

R.B.: - Veti accepta sa primiti si sa studiati documentatie in legatura cu aceste incalcari ale drepturilor romanilor?

D.R.: - Da, de ce nu?

R.B.: - Din cele care vin odata cu recunoasterea unei minoritati entice este si scoala in limba acelei minoritati. Ce va face Serbia ca scoala sa nu existe doar pe recomandarile de pe hartii, in aceasta zona?

D.R.: - In domeniul minoritatilor, situatia este buna in Serbia. Exista scoli in limba romana – chiar si doua licee. Bine, aici (n.n.: in Romania) este unul, prin comparatie, dar nu asta conteaza. Exista catedra de limba romana la nivel universitar, la Novi Sad si la Belgrad. Situatia este buna, si asta s-a recunoscut cu fiecare ocazie. Aici, in Romania, in ceea ce priveste minoritatea sarba, exista niste sate sau orase mici unde sarbii ar dori mai multe posibilitati pentru scoli. Vom vedea cum sa acoperim aceasta dorinta.

R.B.: - Dar, in Valea Timocului, copiii nu pot invata in limba romana in nici o scoala.

D.R.: - Eu nu stiu situatia despre Valea Timocului pentru ca nu am vazut exact situatia. Ce stiu e ca avem, prin recensamant, cati s-au declarat ca romani. Nu stiu exact care e numarul copiilor. In multe localitati si aici avem un numar al copiilor sarbi care nu au scoala lor. Dar merg la scoli in limba romana.

R.B.: - Un ultim punct in ceea ce priveste drepturile romanilor timoceni ar fi daca Serbia este dispusa a accepta presa in limba minoritatii romane de acolo. Pana acum exista o agentie de presa dar nu si, de exemplu, licenta pentru o televiziune locala in limba romana, pentru ca aceatsa licenta nu a fost oferita de la Belgrad.

D.R.: - Exista programe la televiziuni si la radio, pentru romani, si exista si presa scrisa. E o situatie buna, in general. In legatura cu situatia drepturilor romanilor din Serbia, aceasta minoritate e multumita cu situatia ce exista acolo.

R.B.: - Domnule consul, la fiecare intrebare pe care v-am pus-o in legatura cu drepturile nerespectate ale romanilor timoceni, mi-ati raspuns aratandu-mi ce drepturi au romanii din Serbia – dar dumneavoastra vorbiti despre Voivodina. Dar, in ciuda recensamantului la care dumneavoastra faceti intotdeauna apel, statul dumneavoastra a recunoscut, in august, anul trecut, existenta acestor romani in Valea Timocului iar eu despre ei vorbesc, acolo sunt problemele! Si aceasta minoritate NU e multumita cu drepturile pe care le are acolo.

D.R.: - V-am raspuns asa pentru ca eu nu stiu cati s-au declarat romani acolo in zona. Eu pot sa va dau prin E-mail sa vedeti situatia. Asa cum s-au declarat. Asta e relevant pentru mine.

R.B.: - Domnule consul, sunteti consul general al Serbiei in Romania, la Timisoara, vorbim despre atitudinea statului dumneavoastra in legatura cu un grup minoritar recunoscut, atitudine care ne priveste pe noi, ca romani, pentru ca acei oameni sunt romani! Scuzati-ma ca va intreb deschis, dumneavoastra stiti despre aceasta recunoastere din august 2007?

D.R.: - Dar nu sunt sigur la ce se refera… De e “roman”, e un lucru, de e “vlah”, e alt lucru. Pentru ca nu exclud ca, intre cei 35.000 de romani declarati la recensamant, sa fie si cativa de acolo care s-au declarat asa.

R.B.: - Atunci, daca asta ar fi fost situatia, de ce s-ar fi avut nevoie de un act al Serbiei care sa confirme existenta acestei minoritati etnice? In august 2007 erati consul aici. Consul al Serbiei in Romania, lucrand cu date despre sarbi si romani. Nu stiti despre ce este vorba in aceasta recunoastere, atata vreme cat ea face referire la romani, deci o minoritate a statului in care sunteti consul?

D.R.: - Eu nu am primit nimic oficial de la Belgrad… Am citit doar in ziare…

R.B.: - Intarzie curierii sarbi cu documentele diplomatice oficiale?

D.R.: - Am gasit aceasta stire doar in ziare romanesti – si chiar si acolo a fost interpretata diferit.

R.B.: - Deci consulul nu stie ce grupuri minoritate sunt in Serbia, cand este vorba de romani?

D.R.: - Eu stiu oficial cati sunt acolo, cum s-au declarat oamenii in Serbia. Normal ca eu nu pot sa stiu exact numarul din fiecare zona…

R.B.: - Cum se poate sa nu stiti ce se intampla in tara dumneavoastra, cu minoritatea statului in care activati ca si consul? N-ati avut curiozitatea de a cere o informare de la Belgrad, atunci cind ati auzit de aceasta recunoastere, din presa? Suntem doua state vecine si… prietene… nu sunteti in Burkina Faso, undeva departe, peste mari si tari, sunt minoritati despartite de tara mama doar printr-o granita!

D.R.: - Si la intalnirile de aici, si la cele din Serbia, toti s-au referit doar la ziare…

R.B.: - Domnule consul, avem o problema in curgerea acestui interviu. Daca eu va intreb despre drepturi ale romanilor din Timoc, in baza unei recunoasteri a statutului lor, in tara dumneavoastra, si dumneavoastra inca nu ati aflat oficial ca ei au foat recunoscuti ca minoritate, nu vad o logica sa continuam pentru ca eu ma refeream la pasii care trebuie facuti in virtutea acestei recunoasteri, dat fiind ca ea, finalmente, exista. Poate nu e vina dumneavoastra ci a Belgradului, nu stiu. Asa ca sa lasam aceste intrebari pe mai tarziu. Spuneti-mi, va rog, daca ministerul nostru de externe va solicita Belgradului sa fiti informat despre deciziile tarii dumneavoastra in legatura cu minoritatea romana din Serbia, veti putea fi de acord sa mijlociti problemele pe care vi le aducem in legatura cu toti romanii din Serbia?

D.R.: - Nu am inteles a doua parte din intrebare. Ce inseamna “sa mijlociti”?

R.B.: - Scuze, era o intrebare mai lunga, dar doar din dorinta de a fi clara cu contextul. Inseamna “cel care e la mijloc si lucreaza cu ambele parti”. The person that deals with both sides and tries to solve the stuff that comes, passing the problems where it is needed. The liaison officer, you know, as you should be, as a consul, for example.

D.R.: - A, inteleg.

R.B.: - Deci veti putea fi acest mijlocitor, dupa informarea corespunzatoare?

D.R.: - Mi se pare ca, in aceasta abordare, este o mica neintelegere. Ca si consul aici, sunt responsabil de ce se intampla in aceasta zona, in patru judete. Eu sunt responsabil in primul rand pentru afaceri consulare, pentru probleme de deservire economica. Sunt responsabil pentru minoritatea sarba. Dar nu pentru problemele cu minoritatea romana din Serbia.

R.B.: - Dar sunteti si reprezentant al Serbiei, mijlocitor, cum spuneam, pentru problemele dintre state, in zona aceasta. Este una dintre indatoririle unui consul, sa preia problemele care trebuie sa ajunga la Belgrad. Si sa vorbeasca in numele acestuia.

D.R.: - Daca mi se adreseaza cineva din autoritati cu probleme concrete, eu transmit la Belgrad.

R.B.: - N-o sa ma trimiteti la ambasadorul dumneavoastra de la Bucuresti daca va transmit probleme care tin de zona invocata, nu-i asa? V-am intalnit vinerea trecuta la mitingul Uniunii Sarbilor din Banat, destinat sustinerii sarbilor din Kosovo. Era si episcopul sarb Luchian acolo, episcop al Timisoarei, care poate oricand sa se mute in Timisoara. Ca exemplu de problema locala, care are legatura cu discutia noastra, partea fara rost, episcopul Bisericii Ortodoxe Romane, PS Daniil, din Varset, este fortat sa stea la Deta, in Romania, in judetul Timis…

D.R.: - Am iesit din aceasta jurisdictie ca sa va explic dar sunt aici pentru aceasta zona.

R.B.: - Va multumesc, cred ca asta e tot ce putem acum discuta acum, in lipsa unor date. Nu are sens sa continuam. Va multumesc pentru amabilitatea de a discuta pe tema si o sa va aduc materiale despre situatia romanilor timoceni. Pana atunci, vom incerca, prin Ministerul de Externe, sa facem Belgradul sa va informeze ca oamenii acestia exista.

Imi tarasc pantofii pe strada… Racai putin asfaltul, ca si cum asta mi-ar aduce raspuns la intrebari, asezare la senzatii… O sa ma umplu de praf. Ce conteaza?… Bate soarele de primavara in brosa art nouveau pe care mi-o prinsesem cu grija pe pardesiu, sunt de scoala veche, intotdeauna am avut un exces de grija in discutiile cu un diplomat, in fapt m-am silit la un exces de grija, de la reverentiozitatea gesturilor si pana la a bea ceaiul din cescuta, chiar daca mi se pare ca are gust de carton incins… Nu sunt multumita de mine – am avut o discutie extrem de politicoasa cu Excelenta Sa consulul general Dragomir Radenkovic, a fost amabil si placut ca interlocutor. Nu e firesc sa ajung sa spun unui consul, cu toata politetea tonului, ca nu are sens discutia noastra… Nu e firesc sa existe contextul acesta – nu ma deranjeaza faptul in sine “ca am spus-o”.

Dar ce sens are sa fii consul al statului tau si sa nu primesti, din tara ta, niste unelte coerente de lucru? Sa fii cel care si-a adus peticul de pamant in tara… vecina si prietena…, si-a pus reprezentanta dimplomatica pe el si, totusi, care sa nu stii cine si unde sunt oamenii acelei tari, asa “vecina si prietena”, acolo, doar putin mai in jos, la tine in tara… Si ma gindesc mai departe, cu jena ca nu pot alunga acest gand: sa nu stii sau sa nu vrei sa stii?…

Ma uit inapoi si la zilele si noptile mele de informare, de dinainte de interviul cu deputatul Gvozdenovici si cu consulul Radenkovic, in care am ajuns pana si la reguli din dreptul canonic sau la Conventiile de la Viena cu privire la relatiile consulare… Si ma contrariaza Excelenta Sa nu a facut pana acum astfel incat sa aiba o hartie oficiala in legatura cu recunoasterea romanilor timoceni… Dar nu dau brosa art nouveau jos - daca dupa interviul meu de duminica, pe aceeasi tema, s-a ajuns, marti, la o declaratie politica in Parlamentul Romaniei si la diverse alte reactii, tot in plan politic, in cele doua state, trec sa las un exemplar din interviul acela si la Mitropolia Banatului si, cine stie, poate acolo unde diplomatia se impiedica in orgolii si plimbari de acte, blandetea si intelepciunea ierarhilor nostri, ai locului, ar putea face ca granitele sa nu mai fie, candva, pentru ai nostri din tara “vecina si prietena”, cununa de spini…

Ramona Balutescu pentru Romanian Global News

Al treilea scenariu propus de analistul de la Ava.md se refera la teza ca Moldova este o tara neformata ca stat, un „pustiu geopolitic” intre Est si Vest.  Amintim ca primul scenariu de evolutie politica a situatiei din RM propus de Ava.md tinea de unirea Basarabiei cu Romania, iar al doilea – de aderarea Basarabiei  la UE, transmite Deca Press, preluata de Romanian Global News.
 „In Moldova exista multi specialisti care vorbesc despre criza statalitatii moldovenesti. Adica acestia catalogheaza R. Moldova printre asa-zisele «state nefondate» sau «state slabe», dupa modelul tarilor Chad, Etiopia etc.”, scrie Ava.md. Reiesind din asta, Basarabia trebuie sa se astepte la o stare de permanenta revolutie”, dupa modelul Georgiei si al Ucrainei. Potrivit analistului de la Ava.md, problema Basarabiei nu trebuie cautata atat in simbolica de stat (care, in principiu, este simbolica Romaniei), in denumirea unitatilor banesti (comuna cu cea din Romania), cat mai degraba in faptul ca o mare parte din statalitatea basarabeana a fost paralizata de puterea autoritara comunista. Reiesind din faptul ca puterea tarii este astazi „concentrata in mainile presedintelui Voronin”, adica in mainile „clanului Voronin”, UE, SUA, Rusia, Ucraina, Turcia si chiar Bulgaria „se implica deschis in problemele interne ale Moldovei, de fiecare data pretinzand anumite «concesii»”.  In continuare, citim ca Basarabia ar putea disparea ca stat daca situatia social-politica din prezent a acesteia nu se va schimba.  „Fara o «revolutie de sus» («de jos» nu poate fi, intrucat acea parte de populatie care ar fi capabila de aceasta de mult timp se afla peste hotare) Moldova va continua sa se disperseze economic, social si, in cele din urma, politic, orientandu-se treptat catre «unica salvare» – unirea cu Romania”, conchide Ava.md, care promite ca va mai reveni la subiect.

Surpriza cea mare nu a fost neaparat nominalizarea sa in Sinodul mitropolitan de la Iasi, unde a obtinut un numar egal de voturi cu celalalt candidat, PS Casian Craciun, Episcop al Dunarii de Jos, cit faptul ca simbata, in Adunarea Eparhiala care include si mireni, PS Ioan a primit cinci voturi in plus fata de PS Casian devenind, astfel, primul candidat la scaunul de Mitropolit al Moldovei si Bucovinei.
Daca PS Ioan si-a dorit sau isi doreste sa fie Mitropolitul Moldovei, daca nominalizarea sa este o “plata“ pentru “voturile smulse“ in toamna unui alt candidat la scaunul de Patriarh, asa cum a speculat presa, ce se va intimpla cu romanii din Covasna si Harghita in cazul in care PS Ioan va pleca in Moldova - am incercat sa aflam din interviul pe care Episcopul Covasnei si Harghitei a avut amabilitatea sa ni-l acorde luni seara.

- Sinteti, iata, favorit pentru scaunul de Mitropolit al Moldovei si Bucovinei. Cum comentati faptul ca ati obtinut, in Adunarea eparhiala de la Iasi, un numar mai mare de voturi decit celalalt candidat, PS Casian al Dunarii de Jos?
- Cred sau vad ca informatiile despre activitatea mea pastoral-misionara aici, intr-o zona destul de delicata a tarii, au trecut Carpatii si dincolo, spre Moldova, cu care sintem vecini, si aceasta activitate a fost, cred eu, apreciata. Eu, aici, nu m-am implicat doar in problemele strict bisericesti. Si, de ce sa nu spun, in discutiile purtate acum cu presedintele tarii, unul dintre membrii delegatiei pe care am condus-o la aceste discutii a remarcat, la un moment dat: „Domnule presedinte, pe noi ne-a unit acest om si asa, in jurul Bisericii, reusim sa rezistam in aceasta zona, unde sintem minoritari“. Cred, deci, ca toate aceste activitati ale mele si din afara Bisericii au contat in felul in care am fost si sint perceput oriunde in tara.
- Are vreo legatura vizita presedintelui in Harghita cu nominalizarea dvs. pentru Mitropolia Moldovei?
- Comunitatea romaneasca a simtit o oarecare frustrare anul trecut, cind presedintele a vizitat numai comunitatile de etnie maghiara. De data asta insa, presedintele Basescu a avut o intilnire si cu comunitatea romaneasca de aici si eu, in calitate de presedinte de onoare al Forumului Civic al Romanilor din Harghita si Covasna, am condus aceasta delegatie de romani. Am observat, din intilnirea pe care am avut-o, ca presedintele cunostea unele dintre problemele specifice zonei noastre, insa nu putem spune ca presedintele este chiar... specialist in Covasna si Harghita. Dar cred ca cele expuse de noi, intr-un fel cat se poate de pasnic, l-au facut sa inteleaga ca  din pacate nu exista o strategie nationala pentru a ajuta aceasta zona si pentru a nu crea si intretine conflicte interetnice. Am mentionat, in aceste discutii, si ca foarte putini dintre cei aflati la conducerea tarii viziteaza aceasta zona.
Cit priveste zvonurile sau parerile ca exista o anumita legatura intre vizita presedintelui si nominalizarea mea pentru scaunul de Mitropolit al Moldovei,  acestea sint simple zvonri, simple vorbe. In momentul in care la Iasi  se intrunea Sinodul mitropolitan si apoi Adunarea eparhiala, eu aici nu-mi vedeam capul de treburi, eram preocupat de a-i prezenta presedintelui cit mai clar si cit mai sintetic problemele cu care ne confruntam in Harghita si Covasna.
- Multi dintre cei care comenteaza evenimentele ultimelor zile va cunosc, dar si mai multi dintre cei care comenteaza nu va cunosc. De aceea va intreb: v-ati dorit, va doriti sa fiti... arhiepiscop, mitropolit..., patriarh? Ati avut, aveti asemenea ambitii?
- Nu am. Niciodata, nici Patriarhului Teoctist, care s-a stins, nici actualului Patriarh nu i-am inaintat vreun referat sau vreo cerere si nici n-am ridicat vreodata mina ca as dori sa plec undeva, ca as vrea vreo functie. Daca Biserica Ortodoxa, insa, are nevoie de experienta mea, de viata mea in alta parte decit aici, ma voi duce, iar daca nu, eu ramin aici pina la apusul vietii mele. Nu sint un om de fugit dupa scaune, de fugit dupa alte demnitati, pentru ca inaintea lui Dumnezeu conteaza, intii de toate, smerenia si munca. Eu sint calugar si stiu ce voturi am depus eu cind m-am facut calugar. Chiar daca sint astazi ierarh, incerc sa ma tin de rasa calugareasca, aceea cu care cred ca voi putea sa trec marea acestei vieti, dincolo, la Dumnezeu.
Sint cit se poate de increzator in luciditatea si buna discernere a Sinodului.
- S-a speculat in presa ca l-ati fi „servit“ pe PF Daniel, fiind unul dintre candidatii pentru Patriarhie si „furindu-i“ sau „smulgindu-i“ astfel din voturi Inalt Preasfintitului Bartolomeu. Unii spun ca nominalizarea dvs. e o rasplata pentru asta.
- As vrea sa lamuresc problema asta. Eu am plecat, in septembrie, la Bucuresti, cu gindul de a ALEGE un patriarh. In nici un caz nu m-am gindit la mine. Rinduielile Sfintului Sinod erau de a nominaliza cel putin trei candidati si de asta am fost eu propus. Prin faptul ca a fost propus un ierarh dintr-o zona foarte sensibila, ca aceasta, dintr-o Biserica mai saraca, dintr-o episcopie cu caracter profund misionar, s-a dat un semn si pentru tara ca nominalizarile se fac nu numai de pe... scaune mai vechi sau mai inalte si ca un ierarh care isi face datoria, indiferent de unde ar fi el, are sansa sa ajunga chiar si patriarh.
Despre ceea ce s-a spus, ca am „smuls“ sau ca n-am „smuls“ voturi, ca am „furat“ sau n-am „furat“ voturi de la Parintele Anania, asta numai Dumnezeu ii va putea face pe toti sa inteleaga.
- Cred ca multi ar vrea sa stie: in ce relatii sinteti cu IPS Bartolomeu?
- Relatiile mele cu Mitropolitul Bartolomeu sint speciale. Este singurul ierarh caruia eu, pe limba mea, pe graiul meu, n-am putut niciodata sa-i spun „Inalt Preasfintia Voastra“. Intotdeauna i-am spus „Parinte“. Deci relatia este una speciala, fiindca l-am considerat intotdeauna un Parinte. Asa mi-a ramas din perioada cind eram la Seminar: il stiam de „Parintele Anania“ si asa a ramas pentru mine, chiar si atunci cind a ajuns mitropolit. Si acum, cind ma intilnesc cu dinsul, oriunde, ii spun “Parinte Anania“. Este, cred, cel mai frumos apelativ pentru un preot, cea mai frumoasa adresare.
- Daca nominalizarea dvs. pentru functia de Mitropolit al Moldovei si Bucovinei este un prilej de bucurie pentru credinciosi, exista totodata si ingrijorarea pentru... ce se va intimpla cu romanii din Harghita si Covasna daca dvs. nu veti mai fi acolo.
- Daca de la Dumnezeu, si nu de la oameni, va fi sa plec pentru a pastori in tinuturile Moldovei, inseamna ca tot Dumnezeu va gasi mielul de jertfa pentru aici. Vedeti, aici nu a fost, inainte de venirea mea, un ierarh, o episcopie si m-a gasit Dumnezeu tocmai pe malul Iordanului! Si de acolo m-a adus aici! Ma gindesc ca acum, cind Sinodul nostru are aproape 50 de ierarhi, oricind se poate gasi o persoana binecuvintata de Dumnezeu care sa fie om al Pacii, al Intelegerii, al echilibrului interetnic si interreligios in aceste tinuturi, ale Harghitei si Covasnei.
Pentru Romanian Global News, Monica TRIPON

„Actuala imagine a Romaniei este asa cum o stim cu totii; cliseele sunt preluate si perpetuate pentru ca asa e cel mai simplu si... oricum, cui ii pasa? Mai sunt si din cei carora le pasa si pentru ei am creat ro-image.eu . Site-ul se doreste un experiment prin care vom incerca sa promovam imaginea Romaniei scotand in evidenta cultura, arta si traditiile neamului romanesc asa cum sunt ele percepute, pastrate si duse mai departe de oamenii obisnuiti. Am creat si o galerie foto in care se vor regasi evident imagini reprezentative din Romania dar si imagini ingropate in uitare sau nedescoperite inca. Mesajul de intampinare suna astfel: Esti multumit de actuala imagine a Romaniei? Mie personal mi-e dor de imaginea aia frumoasa si pitoreasca, pe care o tinem ascunsa dupa intrigi, invidii si orgolii. Imaginea aia apolitica, neumbrita de goana dupa profit si lipsita de clisee. Imaginea aia pe care n-au reusit s-o vada decat prea putini si cand au vazut-o n-au mai plecat. Imaginea aia pe care au vazut-o cei care au plecat si acum s-ar intoarce. Imaginea aia cu parfum de mititei, aroma de vin fiert si iz de sarmalute puse la incalzit. Din acest motiv am creat ro-image.eu. Noi vrem sa (re)construim imaginea Romaniei; tu... ce faci ? Ai un material de promovare a imaginii Romaniei? Un site, un text si/sau niste imagini, ai ceva de spus, de aratat lumii? Arata-ne imaginea ta ca sa aratam lumii imaginea Romaniei. Tu creezi imaginea Romaniei! Promoveaza-ti Romania! Promoveaza-te!”

Foto: ro-image.eu

Spectacolul va avea loc vineri, 7 si sambata, 8 martie, in Vienna si Wampersdorf. Pentru inivitati vor concerta Clubul Vedetelor din Cluj Napoca, un grup de copiii al scolii de muzica din Sighetu Marmatiei, Denise, Florin Filimon si Liviu Burz. Spectacolul din data de 7 martie va avea loc, cu incepere de la ora 19.00, la adresa din Taborstrasse 61, 1020 Bezirk- Leopoldstadt Wien. Costul biletului este de 10 euro, iar cei interesati sunt rugati sa faca rezervarile din timp, deoarece locurile sunt limitate. Spectacolul de sambata, 8 martie, se va desfasura, de la ora 19.00, la Restaurantul Gasthof zur Leithabrücke, Wienerstrasse 1, 2485 Wampersdorf langa Pottendorf. Nu exista nicio suma fixa care trebuie platita pentru bilet, ci doar o donatie libera.