Pentru reluarea dialogului dintre Chisinau si Tiraspol s-a pronuntat si Igor Smirnov, si asa-zisul spicher al legislativului regional, Evgheni Sevciuc, unicul „oficial” de la Tiraspol care a primit recent „unda verde” in vederea calatoriei in spatiul UE si noul inlocuitor al lui Smirnov, agreat de Moscova.
„Comunitatea internationala este gata sa ne ajute, inclusiv financiar, pentru a reintregi tara”. „Important e ca restabilirea integritatii teritoriale a R. Moldova este posibila, pe cale pasnica, in interesul tuturor cetatenilor moldoveni”, a declarat Zubakov.
Medii informate de la Chisinau au declarat, sub protectia anonimatului, ca vizita lui Zubakov a avut ca scop marirea presiunilor asupra Chisinaului pentru aprobarea unui plan care prevede federalizarea Basarabiei. Argumentul lui Zubacov este apropiata dezbatere in Duma de la Moscova, a independentei regiunii transnistrene.
Iurii Zubakov, fost ambasador al Rusiei la Chisinau, este un apropiat al lui Dmitrii Kozak, autorul controversatului Memorandum de federalizare a Basarabiei. Acelasi Iurii Zubakov este in prezent principalul personaj din administratia prezidentiala rusa care se ocupa de problema transnistreana.
Reamintim ca mai bine de 40% din populatia regiunii transnistrene este formata din etnici romani, restul fiind rusi si ucrainieni. Cu toate acestea la dezbaterile din Duma de Stat de la Moscova, anuntate pentru data de 13, au fost invitati doar reprezentanti ai rusilor si ucrainienilor si nici unul al populatiei celei mai numeroase.

Raportul amintit constata nerespectarea dreptului la educatie, serviciu religios si mass-media in limba materna al romanilor din Serbia de est (Valea Timocului) - in conditiile in care aceste drepturi sunt respectate pentru romanii din Voivodina. Raportul lui Jurgen Herrmann urmeaza sa fie dezbatut in Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei in cursul lunii aprilie.
Situatia din Valea Timocului nu poate fi asemanata sub nici o forma cu cea din Kosovo - insa autoritatile sarbe raman reticente la acordarea de drepturi minoritatii romane de aici.
In plus romanii de aici s-au manifestat permanent ca sprijinitori ai actualului presedinte Boris Tadici - fara a primi vreun sprijin. Atitudinea Romaniei de nerecunoastere a independentei Kosovo ar trebui macar sa atraga atentia autoritatilor sarbe - intr-o forma benefica! - asupra romanilor din Valea Timocului.
Raportul lui Jurgen Herrmann urmeaza sa fie dezbatut de plenul Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei in luna aprilie, dezbatere care se va finaliza cu adoptarea unei rezolutii. Procesul de observare a situatiei romanilor din Valea Timocului a fost demarat pe 17 octombrie 2005, cand deputatul basarabean Vlad Cubreacov a depus un proiect de rezolutie privind nerespectarea drepturilor minoritatii romanesti din Serbia.
Recunoasterea Bisericii
In proiectul de rezolutie alcatuit de raportorul Jurgen Herrmann se cere o mai mare colaborare intre autoritatile statelor-mama si Serbia pentru respectarea drepturilor minoritatilor. Documentul arata: "cooperarea dintre statul de rezidenta si statul mama prin acorduri bilaterale constituie o adevarata valoare pentru garantarea stabilitatii europene, Adunarea cere autoritatilor Serbiei sa-si intensifice bunele relatii de vecinatate cu statele mama (Romania, Ungaria si Macedonia) prin aplicarea deplina a acordurilor bilaterale pe care le-au semnat". Acelasi proiect de rezolutie ii "incurajeaza pe membrii minoritatii vlahe/ romane din Serbia de Est sa-si combine eforturile si sa-si depaseasca dezacordurile interne in interesul propriu si pentru a putea pastra trasaturile specifice care alcatuiesc identitatea lor. In acest caz autoritatile sarbe au datoria de a nu impiedica, ci de a sprijini initiativele in aceasta directie". Documentul APCE cere si recunoasterea Bisericii Ortodoxe Romane in Valea Timocului: "Avand cunostinta de criticile ridicate fata de legea din 2006 asupra bisericilor si organizatiilor religioase din Republica Serbia, in particular chestiunea nerecunoasterii Bisericii Ortodoxe Romane prin aceasta lege, Adunarea este surprinsa de influenta dominanta a Bisericii Ortodoxe Sarbe in cadrul recunoasterii altor biserici si/sau comunitati religioase". In finalul rezolutiei se solicita autoritatilor sarbe "sa intreprinda masurile necesare pentru asigurarea vlahilor/romanilor care traiesc in Serbia de est (vaile Timocului, Moraviei si Dunarii) accesul la educatie, mass-media si administratie publica in limba lor materna si sa li se permita tinerea serviciului religios in aceasta limba".
Tratate neaplicate
Raportorul Jurgen Herrmann constata in textul inaintat APCE ca principala problema in ceea ce priveste respectarea drepturilor minoritatii romanesti din Serbia este constituita de neaplicarea tratatelor semnate intre Bucuresti si Belgrad, mai precis faptul ca comisia bilaterala romano-sarba privind problema minoritatilor nu s-a constituit pana in prezent. Raportul APCE arata ca "Relatiile dintre Romania si Serbia sunt guvernate de doua texte: un tratat de prietenie si cooperare (semnat pe 16 mai 1996) si un acord bilateral asupra cooperarii in domeniul protectiei minoritatilor nationale. Raportorul a fost informat ca aplicarea acestor texte este nesatisfacatoare. Ministrul roman al Afacerilor Externe a vizitat Serbia si a solicitat intrunirea unei comisii comune interguvernamentale pentru minoritati nationale, prevazuta in articolul 11 al acordului. In ciuda unui raspuns pozitiv din partea sarba, comisia comuna nu s-a reunit inca. Raportorul incurajeaza autoritatile sarbe sa trateze aceasta problema si sa numeasca persoanele calificate pentru a participa la aceasta comisie interguvernamentala".
Teoria vlaha
Situatia romanilor din Valea Timocului este inrautatita de prezenta unei teorii nocive, care sustine existenta unei etnii "vlahe" si chiar a unei limbi "vlahe" - separate de etnia si limba romaneasca.
Jurgen Herrmann a constatat in cursul documentarii pentru raportul APCE existenta acestei teorii, primind chiar informatii ca "este in interesul autoritatilor sarbe ca minoritatea romaneasca sa ramana divizata, astfel incat sa ramana de dimensiuni reduse si vor face orice este necesar pentru pastrarea acestei diviziuni artificiale". Ultima manifestare publica a teoriei "vlahe" este cuprinsa in volumul "Etnogeneza aparitiei vlahilor: Vlahii si popoarele balcanice", aparuta la Negotin, la editura Estetika in anul 2007 sub semnatura ui Vojislav Dusan Stojanovic. Acesta sustine in volumul sau ca "vlahii nu sunt romani, ci o etnie aparte, in pofida faptului ca limba lor este aproape identica". Acelasi profesor avanseaza ipoteze de genul "vlahii sunt urmasii tracilor, celtilor si ai slavilor de sud, in timp ce romanii sunt urmasii dacilor si daco-getilor, astfel ca este absolut clar ca vlahii nu sunt romani, ci o etnie separata". Cercetatorul sarb sustine ca: "prin simbioza moesilor, a tribalilor si a celtilor apar vlahii", acestia fiind ulterior "impartiti intre toate statele din Peninsula Balcanica de bunavoie si acceptati ca fiind in Bulgaria - bulgari; in Serbia - sarbi; in Romania - romani si in estul Serbiei - vlahi", deoarece "nici nu s-ar fi putut altfel, avand in vedere istoria nationalista a popoarelor balcanice".

Foto: Ziua.net

Propunerea i-a surprins chiar si pe membrii majoritatii de stanga pe care o conduce. Potrivit editiei electronice a Adevarului, reluata de Romanian Global News, Penati a remarcat: "Angajarea cetatenilor straini in fortele de ordine, inclusiv in politia municipala, ar duce la prevenirea mult mai eficienta a infractiunilor."
Raspunsul opozitei a fost dat prin vocea lui Matteo Salvini (Liga Nordului): "Lombarzii (referindu-se la italienii din nordul Italiei, n.r.) s-ar simti tradati si umiliti daca ar fi controlati de politisti straini". Dat fiind ca cetatenii comunitari au drept de vot in alegerile administrative, pana acum, in campania electorala, cuvantul "roman" a fost evitat. O exceptie o face insa acelasi exponent al Ligii Nordului care spunea: "Pentru a face fata delincventei nu trebuie sa angajam romani, albanezi sau chinezi, trebuie doar sa inchidem frontierele."Contactat de "Adevarul", presedintele Penati a declarat: "Propunerea mea de a angaja straini in politie nu se adreseaza doar institutiei pe care o conduc, ci tuturor institutiilor statului din Italia, si mai ales arenei politice. Trebuie sa devina o lege nationala, nu locala". Penati a lasat sa se inteleaga faptul ca viitorii politisti vor avea nevoie oricum de cetatenie.

A doua, insuficienta democratizare a spatiului mediatic din R. Moldova, exprimata prin expunerea diferita si net inegala a populatiei fata de unele sau altele din mesajele publice (politice, economice, culturale sau identitare).
 Despre o alta trasatura a spatiului mediatic televizat din R. Moldova vrem insa sa vorbim aici. Iar aceasta trasatura vine din convingerea celor care o produc si a celor care o consuma ca televiziunea este, in primul rand, un spectacol, ca functia ei primordiala este una de destindere, relaxare si amuzament. Televiziunea este un spectacol - iata ce cred si promoveaza realizatorii, iata ce se pregatesc sa consume telespectatorii cand se asaza comod in fotoliu cu mana pe telecomanda. Mentalitatea aceasta tacita nu a zguduit-o nimeni pana acum.
Un public, mai multe publicuri…
Televiziunile au, fireste, functii diverse, iar una dintre ele este cea mai sus-pomenita. Dar nu este in nici un caz unica. Sau, altfel spus, nu mai este unica. Candva, in zorii televiziunii, posturile TV nazuiau sa fie, toate, televiziuni generale, tintind, adica, tot publicul, toata gama de telespectatori imaginabila. Cu timpul, s-a inteles insa ca „publicul” nu exista in realitate, ca exista „publicuri”, respectiv categorii diverse de populatii cu optiuni diverse, la randul lor, putin dispuse sa consume un pic din fiecare produs al meniului unei televiziuni generaliste. Unora le plac filmele, altora le place muzica, unii prefera stiri si dezbateri, iar altii sportul sau cultura. Nimanui nu-i place totul. Asta e o iluzie, iar odata cu aparitia telecomenzii, producatorii TV au priceput asta urgent si, deseori, dureros. De aici ivirea televiziunilor de nisa, specializate, cu un mesaj bine focalizat si un public selectat in consecinta. Cu exceptia posturilor de stat (nationale sau locale) sau a unor companii mamut, televiziunile private tind astazi spre specializare. Este mai usor, mai eficace si, nu in ultimul rand, mult mai ieftin. In acest domeniu, „small is beautiful”!
Primul lucru care te frapeaza atunci cand contempli spatiul mediatic televizat din R. Moldova este lipsa ostentativa, aproape, a oricarei diferentieri. Toate televiziunile de aici sunt generaliste. Fiecare post TV din republica se arunca parca in piata, nazuind frenetic - si nitel ridicol – sa devina copia unui post public rusesc in varianta locala. Ceea ce, fireste, este imposibil. Dar tentatia televiziunii mari, generale si complete exista, in ciuda dificultatilor tehnice si a resurselor limitate.
De unde vine aceasta mentalitate si de unde persistenta ei la ambele categorii nu vom discuta aici. Ne intereseaza un singur aspect al acestei ispite, respectiv consecintele ideii de televiziune-ca-spectacol asupra configurarii spatiului public si a democratizarii R. Moldova.
Cand televiziunea face politica fara sa o spuna
Cum sugeram anterior, conceptia din spatele acestei viziuni este ca televizorul trebuie sa distreze, sa relaxeze, sa te extraga din cotidianul cenusiu si stresant, sa te faca sa uiti tracasarile unei existente zbuciumate. In aceasta viziune, televiziunea este perceputa ca o telenovela extinsa. Functia ei primordiala este sa te extraga din realitate, nu sa te confrunte cu ea. Confruntarea cu realitatea este aici conceptul-cheie. Caci, in replica, o televiziune orientata spre cotidian nazuieste sa faca exact pe dos. Ea nu te smulge insidios din realitate, ci o aduce in fata ochilor tai obligandu-te sa reflectezi asupra ei. Si sa iei atitudine. Sa fii de fata la ce se petrece si sa nu te faci ca ceea ce vezi nu exista. De aici ideea de dezbatere publica, televiziune interactiva, campanii politice si sociale purtate pe televizor. Televiziunea devine un mijloc de protest si atitudine civica. Un asemenea tip de televiziune este unul care iti intra in casa si te ia de reverele hainei avertizandu-te cotidian: „omule, ceea ce vezi tu aici este despre tine! Fa in asa fel sa fie si cu tine!”
Dar un asemenea tip de televiziune nu exista in R. Moldova. Si pe cale de consecinta, asistam la perpetuarea ideii de televiziune-ca-spectacol in mintea celor care o produc si constituirea acestui tip de mentalitate in mintea celor care o consuma. Cu efecte evidente asupra spatiului public si a spiritului civic al cetateanului. Caci ceea ce i se livreaza acestuia este un spectacol septic si care ii blocheaza, practic, apetitul pentru implicarea publica. Si de aici, rar sesizate, consecintele politice ale televiziunii-ca-spectacol.
Exista in R. Moldova ideea ca un post rusesc de cea mai mare audienta aici „nu face politica”. Nimic mai fals! Tocmai prin faptul ca nu face, face in R. Moldova cea mai insidioasa politica. Si nu vorbim aici despre o politica lingvistica, importanta si ea, ci despre functia politica a televiziunii-ca-spectacol, adica politica pasivitatii civice. O asemenea televiziune te cheama perfid sa contempli o realitate care, in definitiv, nu are nimic cu tine! Spectacole impecabile, filme de ultima ora, show-uri grandioase, dezbateri docte etc., toate acestea nu sunt insa despre cetateanul R. Moldova. Care, in aceste conditii, le va privi detasat, admirativ, desigur, dar detasat, ca pe ceva care se desfasoara in afara lui, alaturi de el, dar in nici un caz nu cu el. Spiritul civic al unui asemenea public se estompeaza treptat, dar inevitabil, iar apetitul fata de implicarea social-politica scade progresiv.
Iar televiziunea invocata mai sus nu este in nici un caz singulara. Caci aceeasi maniera poate fi sesizata, de pilda, si in modul de concepere al stirilor unui post de televiziune romanesc, de data asta, si cu oarecare reputatie in domeniu. Si aici predomina, tacit, aceeasi mentalitate: stirea este perceputa, identificata si livrata publicului tot un spectacol! Stirea nu este atat despre realitatea propriu-zisa, cat despre exceptionalul ei. Este tot o evadare din realitate, desi, de data asta, cu ea cu tot. Un taran mulge o vaca – nu e stire de interes. Iar ca taranul acela sa aiba sansa sa apara la televizor trebuie sa se intample, obligatoriu, invers!
Mai mult. Aceasta conceptie a televiziunii-ca-spectacol este inoculata nu doar de televiziunile generaliste, dar si de vizionarea unor televiziuni de stiri din alte spatii. A privi dezbateri furtunoase sau reportaje devastatoare la televiziuni romanesti, rusesti sau ucrainene este, in realitate, tot un spectacol. Nici aici nu e vorba despre tine in ele, ci despre ei, nu e vorba despre realitatile tale, ci ale lor, nu despre implicarea ta, ci despre implicarea lor.
Mentalitatea televiziunii si mentalitatea cetateanului
Acest cumul de mentalitati mostenite si expectante adormite naste efectul pervers despre care vorbeam mai sus. Departe de noi gandul ca numai televiziunea este vinovata pentru anestezierea spatiului public. Dar a nu constata si functia politica a televiziunii-ca-spectacol ar fi o eroare. De aici si concluzia fireasca: pentru ca un spatiu public sa se constituie mai rapid in R. Moldova, dincolo de necesitatea democratizarii acestuia, intervine si nevoia acuta de a modifica premisele (mentalitatile) fondatoare ale instrumentelor media, ele insele. Fara aceste modificari, nu e de mirare ca viata politica arata asa cum arata.

Dan DUNGACIU, Flux

Programul va include: Ciprian Porumbescu (1853-1883): Reverie, Dorul, Balada; Stan Golestan (1875-1956, Paris): Piesa de concert; George Enescu (1881-1955, Paris): Piesa de concert; Diamandi Gheciu (1892-1982): Cantec si dans; Gabriel Iranyi, n.1946: Hommage à Gyorgy Kurtag; Prima auditie: Norbert von Hannenheim (compozitor nascut la Sibiu/Hermannstadt, in 1898, elev al lui Schoenberg, si a decedat in 1945 la Obrawalde, partitura recent descoperita)- Sonata pentru viola si pian-1937. Dupa studii muzicale la Iasi, Bucuresti si Berlin, Aida Soanea a fost, intre 1995-2000, sefa partidei viola in orchestra de tineret Gustav Mahler si, apoi, membra permanenta a Orchestrei Festivalului din Budapesta, condusa de Istvan Fischer. Finalista a concursului ARD la München (2000). Aida Soanea s-a stabilit recent la Paris, unde a infiintat in 2007 “Delian Quartett”. E considerata drept una din cele mai bune interprete la viola din tanara generatie.