Ceea ce e insa greu de obtinut in afara tarii tale e respectul si recunoasterea valorii personale. Romanian Global News prezinta povestea unui roman  aflat in aceasta situatie preluata de pe portalul Realitatea din Italia.
Velis Romica are 32 de ani, locuieste in localitatea Castel San Giovanni, provincia Piacenza si a venit in Italia in in urma cu aproape sapte ani. Este din Gura Humorului (jud. Suceava) si a absolvit in anul 2000 facultatea de constructii, sectia cai ferate ,drumuri si poduri din cadrul Universitatii ”Gheorghe Asachi” din Iasi. Pana in august 2001 si-a pregatit si a obtinut masterul cu proiectul ”tehnologii moderne in executia cailor rutiere”, lucrand in paralel ca inginer stagiar la CFR Regionala Iasi. In august 2001 a facut o excursie in Germania si Italia. Ajungand la Roma, la niste prieteni, viata lui a luat o intorsatura neasteptata. Intr-o zi, prietenul la care venise in vizita i-a propus sa lucreze o zi impreuna, promitandu-i ca va fi si platit. Ideea i-a suras si a acceptat.”La sfarsitul zilei de munca am fost platit cu 100000 de lire, ceea ce insemna jumatate din salariul meu din Romania. Ca inginer stagiar la CFR primeam 102 $ pe luna. Atunci mi-am propus sa raman pentru cel putin un an in Italia” ne-a povestit el. A urmat insa o perioada de cautari si de schimbari continue a locului de munca. Majoritatea pe santierele din apropierea Romei, cartierul Romanina sau la transporturi si montaje de mobila, panouri publicitare. ”Viata mi se schimbase radical si nu-mi venea sa cred ce mi se intampla. Totul a culminat in octombrie 2002 cand am fost retinut de catre carabinieri , pe santier, la locul de munca. Impreuna cu alti romani cu care lucram am fost ”ridicati pe sus” si dusi la chestura, inchisi pentru 24 de ore pentru ca nu aveam permis de munca si rezidenta legala.” povesteste el. A primit interdictia de a mai ramane in Italia pentru o perioada de cinci ani. A facut recurs la tribunalul din Roma si perioada a fost redusa la 3 ani. In tot acest timp, Romica a trebuit insa sa munceasca, tot in conditii grele si cu frica mereu ca va fi din nou arestat. ”Munceam tot timpul in tensiune...stresul era la limite maxime. In afara faptului ca nu se gasea de munca pentru calificarea mea, trebuia sa fiu si cu ”ochii-n patru”. Faptul ca avea o pregatire buna si isi cunostea meseria foarte bine a facut sa fie singurul reangajat la firma de constructii. ”Nu vroiau sa renunte la mine pentru ca eram singurul in stare sa citeasca plansele si schitele constructiei. Dar salariul era de ”manovale”, acum ati inteles de ce ma vroiau inapoi? Un inginer care trebuia sa faca ce faceam eu era platit cu milioane de lire pe luna in timp ce eu eram platit cu 80000 de lire pe ziua de munca.”ne-a destainuit Romica cu naduf. Odata cu intrarea in vigoare a legii ”Bossi-Fini” s-au terminat si problemele pentru Romica Velis. A fost ”pus in regula” cu permisul de munca, a putut sa-si inchirieze legal o locuinta si totodata in octombrie 2004 sa se ...casatoreasca la Roma.”Sotia mea m-a urmat imediat in Italia chiar daca atunci nu eram casatoriti. Ne cunosteam din timpul facultatii. Ea a absolvit facultatea de electrotehnica la Iasi iar dupa obtinerea licentei a avut dificultati cu gasirea unui loc de munca.”a precizat el. In aprilie 2005 decide sa paraseasca Roma si la indemnul unui prieten mai vechi accepta un loc de munca in localitatea Castel San Giovanni (PC).”La Roma nu gaseam nici un loc de munca unde sa-mi fie recunoascuta valoarea profesionala. Toti profitau de mine, ma ocupam de partea cea mai grea, responsabilitatea era enorma pentru ca eu eram cel care citea plansele. Plate era insa mereu mediocra.” In prezent a ramas angajat la firma din localitatea piacentina si conduce lucrarile pe doua santiere. Are in subordine majoritatea muncitori italieni iar deciziile de angajare si chiar de concediere ii apartin. Ii este recunoscut si material profesionalismul fiind platit dupa cum ne-a declarat ”...ca un inginer italian. Nu am incasat mai putin de 2500 de euro pe luna”. L-am intrebat daca s-ar intoarce acasa si ne-a raspuns ”cu ochii inchisi as reveni in tara, dar am posibilitatea sa fiu platit ca aici? Sotia mea ar gasi un loc de munca egal cu pregatirea sa? As mai fi putut cumpara un apartament asa cum am facut din Italia? Raspunsul vi-l dau eu: niciodata prin munca cinstita!”. I-am mai cerut sa ne spuna ce parere are despre bursa locurilor de munca de la Roma.” Despre aceasta bursa am auzit cu doua zile inainte de a fi deschisa. Am vazut la telejurnalele posturilor romanesti de televiziune. Recunosc ca de presa nu prea am timp dar cei care au initiat acest eveniment trebuiau sa gaseasca o solutie de informare pentru noi cei carora ne era adresata aceasta bursa. Cand am aflat era prea tarziu sa ma pregatesc pentru a merge la Roma. Si oricum, noi santieristii, daca timpul ne permite, muncim sambata ca o zi normala de lucru!”. Familia Velis are o fetita care s-a nascut in anul 2005 si este in asteptarea unui al patrulea membru ,”un baietel dupa cum spun analizele ecografice” a tinut sa precizeze Catalina, sotia inginerului Romica Velis. La sfarsitul intalnirii sotii Velis ne-au precizat ca nu au de gand sa ramana mai mult de trei ani in Italia .”Sper sa putem strange niste bani si sa-mi fac afacerea mea personala in domeniul constructiilor. Asteptand ca Guvernul roman sa-mi gaseasca ”un rost” in Romania e o speranta desarta.” a precizat Romica.

Tribunalul din Rimini va decide maine daca accepta apelul in cazul decretului emis de Tribunalul de minori din Bologna, prin care romancei Claudia Amut i-au fost luati cei trei copii. O misiune dificila pentru cei doi avocati care se lupta in acest caz – unul din partea Consulatului Romaniei de la Milano si unul angajat de familie, deoarece legea italiana nu este clara in ceea ce priveste atacarea acestui tip de decret. Tribunalul pentru minori din Bologna a emis un decret provizoriu, pe timp... nelimitat.
Intre timp, "Madri, Coraggio!‘‘ ("Mame, Curaj!‘‘), asociatia lansata de avocatul Salvatore di Grazzia si Claudia Amut, a adunat intr-o singura saptamana 16 adeziuni. 15 italience, mame ai caror copii au fost luati de Tribunalul pentru minori, in urma rapoartelor emise de Serviciile Sociale, si-au trimis expunerea cazurilor lor si au anuntat ca vor sa faca parte din aceasta asociatie. In "Madri, Corragio!‘‘ s-a inscris insa si un tata italian. "Stiu ca aceasta asociatie are in numele ei cuvantul «mame», dar va rog sa primiti si un tata disperat, ai carui copii au fost luati‘‘, a spus italianul. "A fost nevoie sa vina o romanca pentru a ne uni pe noi, italiencele lasate fara copii, speriate de Serviciile Sociale, pentru a initia o asemenea asociatie‘‘, a spus una dintre italiencele care s-au inscris in "Madri, Coraggio!‘‘
.INTIMIDATE. De la Ravena, au scris asociatiei "Mame, curaj!‘‘ patru mame ai caror copii au fost luati tot prin decizii ale Tribunalului pentru minori din Bologna. "Suntem patru mame pedepsite cu abuz de putere de catre superficialele servicii sociale, pentru ca am contesat sistemul lor penitenciar. Ne-au tinut tot timpul sub presiune, sub amenintarea ca ne vor lua micutii. (...) Noi nu am reusit sa creem un comitet, o asociatie, pentru ca ne-am lasat intimidate mai intai de asistentele sociale si apoi de sefii de la AUSL din Ravena‘‘, se spune in scrisoarea adresata de catre italience.
"Asistentele sociale dau vina pe Tribunalul de minori, cand de fapt ele sunt cele care fac rapoarte negative in baza carora ne sunt luati copiii de langa noi. Nu fac niciodata rapoarte pozitive, o data ce esti in mainile lor. Fac asta pentru a avea un salariu la sfarsitul lunii, pentru ele si pentru sefii lor, altminteri ar trebui sa «strecoare apa» (n.r. asistentele sociale sunt angajate doar cu contracte temporare). Deschid case familiale pentru a avea banii publici si ajutoare de la diferitere fundatii, pentru a-i imparti intre ei‘‘, spune o alta "mama curaj‘‘.
DUSI IN "GHETOURI‘‘. "Aceste locuri unde cazeaza copiii nostri sunt adevarate ghetouri. Daca noi, ca mame, ne-am comporta cu fiii asa cum se comporta in aceste case familiale, ni i-ar lua pe buna dreptate. Si noi am trimis documentatia la CEDO, trebuia ulterior sa mai integram documentele referitoare la ultimele evenimente petrecute. Dar din cauza intimidarilor si din dorinta de a ne proteja copiii, am ezitat. Aveam 6 luni la dispozitie, care acum au expirat. Dar poate ne ajutati dumneavoastra sa scriem din nou‘‘, se spune in scrisoarea trimisa de patru mame din Ravena. Claudiei Amut i-a scris si o mama careia i-au fost luate doua fetite, dar dupa multe lupte i-a fost aprobata cererea pentru a locui si ea cu micutele intr-o casa de tip familial.
LA UN LOC CU PROSTITUATELE. "Pot sa te inteleg foarte bine, mai mult decat iti imaginezi. Si eu sunt victima a aceleiasi injustitii. Ai toata intelegerea mea. Nu pentru ca am si eu o inima de mama, care are doua fetite, dar si ca simplu cetatean. Sa stii ca odiseea mea a implinit deja un an‘‘, scrie italianca. Femeia mai spune ca in casa de tip familial in care traieste impreuna cu fetitele sale, si din care poate iesi doar cu permis, sunt cazate si prostituate, cersetori, bolnavi de TBC. De la Forli, i-a scris Claudiei Amut o italianca de 46 de ani, a carei fetita de trei ani (Sabrina) i-a fost luata printr-o decizie a Tribunalului pentru minori. Silvia nu a apucat sa faca decat o singura cerere de anulare a decretului emis de Tribunal, pentru ca nu a avut bani sa angajeze un avocat. Isi poate vedea copila o data la doua saptamani, iar micuta plange incontinuu. "Nu am bani pentru un avocat, dar daca ma ajutati cu acest proces, eu vin si va spal pe jos, va spal geamurile, va calc hainele, orice doriti‘‘, a scris Silvia, din Forli.
"Am citit articolele din presa si as dori sa ader la aceasta asociatie. Am un baietel de 4 ani incredintat la AUSL din Belaria‘‘, a scris Marilena, o invatatoare de 30 de ani din Riccione. Ana Maria Conca a anuntat si ea ca traieste intr-o situatie asemenatoare cu a romancei, ca si-a angajat doi avocati si ca vrea sa faca parte din asociatie.La "Madre, Corragio!‘‘ a scris si o bunica. Nepotul ei de cinci ani a fost luat de langa mama lui, tot printr-o decizie a Tribunalului pentru minori din Bologna.
FALIMENT PSIHIC. "Serviciile Sociale, Tribunalul pentru minori, ne duc la faliment psihic si economic, pentru ca suntem obligate sa platim avocati, nestiind inca de care delict suntem acuzate.
Serviciile Sociale nu apara interesele minorilor si ale persoanelor nevoiase, ci pe ale celor puternici. Noi, in Ravena, nu avem un Tribunal de minori. Cel din Bologna e singurul Tribunal. Emite decrete provizorii pe banda rulanta, fara a verifica in vreun fel continutul rapoartelor servicilor sociale, necunoscand si neascultand parintii minorilor. Suntem constiente ca Tribunalul de minori are competenta in toata regiunea si nu reuseste sa citeasca toate contradictiile din rapoarte serviciilor sociale‘‘, mai spune bunica din Ravena.
"Lipsa afectiunii materne‘‘
Cei trei copii romani – Richard (11 ani), Maria (10 ani) si Melody (7 ani) – au fost luati cu politia, de la scoala, in urma cu patru luni, fara ca mama lor sa fie anuntata. Claudia Amut a fost apoi informata ca micutii au fost luati in grija de Serviciile Sociale ca urmare a unui decret emis de Tribunalul pentru minori din Rimini. In decret, mama era acuzata de lipsa de afectiune fata de copiii ei. Dovada pe care s-a bazat a fost un raport al asistentei sociale Ilenia Pierleoni, o fata de 24 de ani, necasatorita, fara copii si care face aceasta meserie in baza a trei ani de scoala postliceala. Raportul nu prezinta nici o dovada clara, nici o declaratie a vreunui martor. Italianca a raportat ca "a auzit‘‘ ca mama urmareste din curtea scolii lectiile copiilor inarmata cu o bata de baseball, fapt neconfirmat de invatatoare sau de ceilalti parinti. Pierleoni mai spune in raport ca la un numar de telefon la care se anunta maltratarea minorilor s-ar fi primit un apel "anonim‘‘ care spunea ca Maria prezinta semne de maltratare. Serviciul respectiv nu a confirmat insa.

Demersuri facute de Consulat
"Dupa ce am pornit aceasta asociatie, am aflat despre cazuri grave, despre mame aflate in situatii si mai dificile decat a mea, pentru ca nu au nici macar bani ca sa angajeze un avocat, pentru a-si recupera copiii‘‘, a spus Claudia Amut. "Ma bucur ca presa din Rimini m-a ascultat, m-a sfatuit si a facut public acest caz, pentru ca in alte orase ziaristii nu au vrut sa se puna impotriva Serviciilor Sociale. Vreau sa-i multumim – si noi, ca familie, si avocatul nostru – in mod special Consulului Romaniei de la Milano, domnul Tiberiu Dinu, care ne-a ajutat foarte mult, din momentul in care am ajuns la consulat si l-am informat despre acest caz. Si nu ma refer doar la demersurile pe care le-a facut, ci si la importantul sprijin moral pe care ni l-a oferit in toata aceasta perioada‘‘, ne-a spus Claudia Amut.

Povestea sa incepe in anii care au urmat razboiului, ani in care a crezut sincer in comunism. „Totul s-a dovedit ulterior o gluma proasta pentru toti. Imi amintesc cum ma certam cu tata, incercand sa-l conving ca era drumul cel drept... Pentru ca apoi sa ajung sa fug din tara din cauza comunistilor", transmite Ziua citata de Romanian Global News.
In 1975, aflat in turneu prin Europa, a decis sa ramana in Suedia. A trait si a muncit acolo si apoi in Germania pentru cativa ani, iar din 1981 s-a stabilit in Italia. In acest rastimp a colindat lumea in turnee. In 1982, a cunoscut-o pe cea care ii va deveni (in 1985) sotie, Giovanna Buniato, profesoara de canto, prim-solista a Operei La Scala din Milano. Au trait 12 ani in Sicilia, unde au predat si au tinut conferinte la Marina di Ragusa, Parma, Catania. Apoi s-au stabilit in localitatea Castel Franco la cativa kilometri de Padova.
Italieni care canta opere de Enescu
„Am avut o viata artistica internationala intensa. Peste tot, am promovat cultura romaneasca si valorile ei. Ma doare sufletul cand vad ca in Italia, desi sunt foarte multi romani, mai nimeni nu a auzit de Eminescu, de Brancusi, de Blaga, de Arghezi". Deseori, sotia mea, privind stirile de la televizor, imi reprosa comportamentul conationalilor mei. Si atunci eu ii vorbeam despre poetii, scriitorii si compozitorii romani, ii aratam fotografii din Romania. Acum apreciaza mult arta romaneasca".
In toate concertele, fie cu corul pe care l-a infiintat, fie ca violonist, canta muzica romaneasca: Dinu Lipatti, Ciprian Porumbescu, George Enescu sau colinde romanesti, chiar daca in cor, majoritatea componentilor sunt italieni. Si, deseori, este chiar pubicul cel care le cere si in alte ocazii. „Uneri acasa la mine, invit prieteni italieni si le recit poezii romanesti traduse in italiana". Prin tot ceea ce face incearca sa impartaseasca valorile Romaniei. „E un mare pacat ca nu stim sa aducem in prim plan ceea ce avem mai bun ca popor. Avem valori care se situeaza la acelasi nivel cu cele europene sau mondiale"

Aranjament muzical: Matteo SEGAFREDDO Lectura: Margherita STEFANATO Coordonator: Cristian DAMIAN „La o prima privire – poezie viziva, la o privire mai atenta - texte tridimensionale pentru cuvinte, semne si sunete. Si e destul de surprinzator faptul ca, rezultatul final este, de fapt, o puternica relansare a cuvantului: doua, trei cuvinte cheie, poetice, sub forma unui fel de manifest literar sau chiar a unui slogan care ne marcheaza.” (Sergio Corduas).