In urma cu patru ani, la Casa Romana din Vancouver – Canada, la o serata organizata de romanii de acolo in cinstea trecerii mele prin sufletul lor, doamna Maria in varsta de peste optzeci de ani mi-a fredonat cateva cantece cu iz aparte. Sunau a cantec popular si nu prea. Am intrebat-o ce mi-a cantat. M-a privit cu duiosie si infinita tristete si mi-a raspuns bland si rar: -Sunt cantecele parintilor mei din satul lor. Se mai canta in tara? Daca nu de ce? Nu sunt frumoase? Mi-a intors usor spatele si s-a pierdut printre invitati, parca stiind ce as fi putut sa-i raspund. Unul dintre organizatorii acestei agape romanesti mi-a spus ca doamna Maria este, intr-un fel, sufletul lor, ca vine din Alberta la fiecare intrunire romanesca si ca este fiica preotului din Boian, primul roman ajuns in parlamentul canadian. Stiam ca in anul 1892 au imigrat in Canada primii romani veniti din comuna bucovineana Boian si s-au asezat in Alberta unde au infiintat, normal, comuna Boian. Nu stiam ca ecoul dorului lor de tara avea sa ma ajunga pe mine, acolo, dupa 112 ani. La Craiova, dupa nici doua luni de la intoarcere, mi-a batut in poarta un vechi si statornic prieten, inginerul Mircea Purcaru. Mi-a zambit si mi-a intins o carte voluminoasa (564 de pagini) - Matthias Friedwagner, Rumanische Volkslieder aus der Bukowina. Primele pagini, prefata si cateva considerente critice erau in limba germana, dar urmau 530 de partituri muzicale si versuri culese din Bucovina intre anii 1902-1916 la initiativa Ministerului Culturii de la Viena.
Ce a urmat tine de „bucataria interna a artistului” adica peste doi de truda. Cel mai greu mi-a fost dupa ce am descifrat muzical peste 200 de cantece sa incep selectia tinand cont de frumusetea liniei melodice, dar si de calitatile poetice ale textului. La prima triere, au mai ramas 100, apoi 50 iar la ora cand scriu aceste randuri, 30 sunt aproape sigure. Dupa primele repetitii cu orchestra am sa stiu daca pot sa-i transmit doamnei Maria ca nu s-au pierdut cantecele parintilor dansei. Ca cineva dupa 100 de ani le face cunoscute celor de acasa”. Aceasta este povestea spectacolului “La margine de imperii” spusa de insusi protagonistul evenimentului, mult indragitul artist Tudor Gheorghe. Premiera acestui spectacol va avea loc pe 24 martie a. c. la Teatrul National din Craiova si va continua sa parcurga inca alte 17 orase. Pe 11 aprilie, publicul din Bucuresti se va putea bucura de una dintre cele mai speciale reprezentatii, la Sala Palatului, transmite Promt Media.

Evenimentul este organizat in parteneriat cu Fotografa.ro si UNIFERO. Tema expozitiei a aparut la propunerea UNIFERO si a constituit o provocare pentru fotografele implicate in acest proiect, ele selectand din portofoliul propriu lucrari care contureaza, in viziuni multiple, un portret al femeii romance de astazi. Fotografele participante sunt: Cristiana Apostol, Andrea Blaga, Ioana Carlig, Andra Dorneanu, Iulia Dumitru, Mihaela Gavrilean, Mihaela Muntean, Monica Murgu, Andreea Sanduloiu. Fotografa.ro are ca obiective principale promovarea fotografelor si a artei acestora, stimularea creativitatii, focalizarea atentiei asupra femeilor creator prin organizarea de evenimente culturale, tabere de creatie, expozitii, concursuri de fotografie. Evenimentul este organizat in cadrul "Lunii Femeii".
 Pentru mai multe informatii puteti apela la tel: 02/511 34 20 sau email : info@arthis.org .

“Problema nu consta in limbi, ci in ce vorbesc aceste limbi. Noi, comunistii, suntem internationalisti. La Congres am avut multi invitati care nu cunosteau o alta limba decat rusa, de aceea am vorbit toti ruseste”, a adaugat Voronin. Declaratia presedintelui Voronin vine in contradictie cu art. 13 din Constitutia de la Chisinau potrivit caruia exista o singura limba de stat in Basatabia - limba grafiei latine.

“Pentru alegerile din 2007, Partidul Identitatea Romaneasca avea 20 de candidati, dintre care au reusit sa candideze numai 8, dar toti acestia faceau parte dintr-un proiect. Ei candidau pentru un partid, PIR, pe listele unui alt partid – Popularii Udeur cu care PIR avea incheiata o alianta politica. De data aceasta, cei cinci candidati romani merg fiecare pe cont propriu, fiecare se reprezinta pe sine insusi si propriile sale ambitii, fara sa aiba vreun proiect real pentru dezvoltarea sociala si politica a comunitatii. Becali din Tivoli, gratie puterii sale economice si impactului pe care banii il au inca asupra societatii romanesti, spera sa isi aduca conationalii la vot si acesta sa fie in favoarea lui, acesta fiind unicul sau program adevarat. Dumitru Ilinca, specialistul in demisii. Cu PIR, in doua luni a ajuns sa fie numit Responsabil pentru Veneto, dar aceasta nu i-a fost suficient. A propus strangerea a 100.000 de semnaturi pentru a putea candida la alegerile europene. Nu a strans nici macar o semnatura, si-a dat apoi demisia din 2 partide si o asociatie. Acesta este curriculum-ul sau, iar acum este timpul sa vedem daca va rezista la primul “nu” pe care i-l va spune cineva din cadrul Italia dei Valori, sau daca va parasi si acest cuib nou.
Gabriel Rusu a spus deja ca el raspunde Comunitatii S. Egidio. Se recomanda drept expert in imigratie, dar nimeni nu stie cine i-a conferit aceasta calificare. Cand Veltroni i-a insultat pe romani a tacut malc, acum candideaza pentru Rutelli…
Daniel Bostaca este un specialist in festivitati cu mici si manele care au facut din Anagnina si Roma un loc pitoresc, unde cei care s-au imbogatit vand mici si bere. Sincer, cred ca acesti candidati romani nu merita sprijinul comunitatii. Vor avea votul celor care vor fi nevoiti sa ii voteze, de dragoste sau cu forta, dar nu cu aceste candidaturi si cu aceste mostre de vanitate si egoism va reusi comunitatea romaneasca sa isi gaseasca un spatiu in viata sociala si politica itaiana. Daca la urmatoarele alegeri nu va fi mai mult spatiu pentru candidatii romani in vreun partid vom sti cui sa multumim. Dar poate va fi mai bine asa daca ramanem la nivelul personalismelor si egocentrismelor micilor aspiranti”, spune Giancarlo Germani, presedintele PIR.

Potrivit paginii de web a Primariei din Torino, primul eveniment va avea loc sambata, 5 aprilie, de la ora 18.00, cand este programata o intalnire cu maestrul Marinel Stefanescu, coregraf si director al Comaniei de Balet din Reggio Emilia. Va urma un moment muzical cu Cvartetul de coarde „Ad Libitum” din Iasi. Joi, 10 aprilie, la orele 19. 30 va avea loc un moment muzical cu violonistii Virginia Popescu, prim violonist in Orchestra Teartului Scala din Milano si Stefan Coles, directorul Academiei Europene de Muzica din Erba. Marti, 15 aprilie, la orele 19. 30 este programat vernisajul expozitiei de pictura a artistei Sanda Sudor, din Spoleto, conferinta maestrului Stefano Festa, dar si o intalnire cu actrita Margareta Kraus si regizoarea Maria Stefanache. Joi, 17 aprilie, de la ora 19. 30 va avea loc o intalnire cu balerinul coregraf Gheorghe Iancu si cu Loretta Alexandrescu, profesoara de dans clasic la Scoala de Balet a Academiei Teatro la Scala din Milano. In acceasi zi este programat si un spectacol de dans, intitulat „Sell Me”, cu Razvan Mazilu. Toate manifestarile vor avea loc la Centro Produzioni Teatrali di Milano, Via Trebbia 33, Metro M3, statia Porta Romana, tram 9, 30, 29, tel. fax 0254019796. Conceptia si realizarea evenimentului apartin Mariei Stefanache si Violetei Popescu din Milano, de la care se pot avea detalii privind desfasurarea manifestarilor.

{mosimage}Casa de Cultura Belgo-Romana "Arthis" cu sprijinul Federaal Impulsfonds organizeaza noi sesiuni de informare pentru cetatenii romani din Belgia, in perioada martie-mai 2008, transmite Romanian Global News.

In special, orga bisericeasca, in toata complexitatea tehnica, il intereseaza pe Wolfgang Amadeus Andro, un roman din Husi cu o infatisare prezentabila, de profesie flautist si dirijor de cor, actualmente montator si reparator de orgi si, nu in ultimul rand, interpret la orga Catedralei Santisimo Cristo din orasul Santander, informeaza publicatia romaneasca din Spania, Roman in Lume. Provenind dintr-o familie numeroasa de muzicieni, parintii i-au dat, in mod firesc, prenumele marelui compozitor austriac Mozart, prenume de care s-a atasat sufleteste si rezonantei caruia tinde sa-i corespunda in realitatea cotidiana. Este un lucru greu, insa nu imposibil de realizat, ne-am zis ascultand ritmurile patrunzatoare ale orgii la care canta in timpul slujbelor religioase si pe care tot el a montat-o si acordat-o in vestita catedrala santanderina. Are la activ si ceva compozitii muzicale liturgice, una mai recenta fiind o liturgie realizata in stil bizantin. A sosit in Spania in anul 2000. In Romania a absolvit Liceul de muzica din Iasi, a lucrat in Alba-Iulia ca profesor de flaut si dirijor al corului Bisericii greco-catolice de rit oriental. A urmat un serviciu similar prestat la Biserica romano-catolica din Pitesti. Apoi a facut Seminarul teologic franciscan din Belluno (Italia), unde mai are stabiliti cu traiul alti doi frati – unul preot si celalat pictor si restaurator de biserica. A venit in Spania din curiozitate, stiind ca-i o tara cu vechi traditii catolice. Asa a abandonat calugaria in favoarea prietenei sale orga. Locuieste in Santander din anul 2004, dupa ce urmase un curs intensiv la un atelier (taller) de orga din Madrid. Tot de pe atunci lucreaza in domeniul respectiv pe cont propriu impreuna cu alti doi concetateni, alcatuind una din cele sapte echipe de montatori si reparatori de orgi existente la ora actuala in Spania. Are realizate deja cateva asemenea proiecte. Lucreaza si noaptea, dand preferinta orarului nocturn pentru a beneficia de orele de liniste strans corelate cu echilibrul intern, atribute indispensabile acutizarii sensibilitatii auzului muzical in procesul armonizarii sunetelor tuburilor de orga. Or orga, dupa cum se stie, este supranumita regele tuturor instrumentelor muzicale de suflat, in registrele acesteia inglobandu-se perfect sunetele emise de mai multe asemenea instrumente. Orele de interpretare la orga Catedralei Santisimo Cristo a unor compozitii muzicale din Bach, Haendel sau din opera magistrala a tizului sau Mozart se suprapun sau completeaza in mod fericit timpului acordat muncii de montare si reglare a sunetelor orgilor altor biserici din imprejurimi. Mentori si sustinatori i-au fost si sunt don Jose Vilaplana, don Francisco Gutierrez si, nu in ultimul rand, parohul Jose Rucabaldo de la parohia Catedralei San Jose. Orga tipica spaniola, supranumita si orga baroca, are particularitati distincte fata de orgile romantice, clasice sau de camera, ca sa numim doar cateva tipuri mai cunoscute in lumea muzicii clasice. Wolfgang Amadeus Andro pare sa si-o fi insusit la perfectie din moment ce o are alaturi in fiecare zi. Desi orga ii ramane prietena de nedespartit, el isi aminteste cu dor de orasul natal unde il asteapta mereu sotia si fiul, care, preluand stafeta de la tatal sau, canta la vioara si pian.