De asemenea, pe capota, pe langa denumirea institutiei in limba maghiara mai sta la loc de cinste si stema orasului Sfantu Gheorghe, contestata de comunitatea romanilor din oras si care este aproape identica cu cea din timpul Imperiului Austro-Ungar. Politia Comunitara este subordonata Consiliului Local Sfantu Gheorghe si este formata din corpul fostilor gardieni publici. Se pare ca nici un roman nu este angajat al Politiei Comunitare Sfantu Gheorghe, acest fapt confirma inca o data starea crtica in care se afla romanili din Covasna si Harghita. In Sfantu Gheorghe, locuiesc peste 15 mii de romani care se simt terorizati in fiecare zi, in propria lor tara.

Prin acest proiect cultural, dorim sa aducem un pios omagiu tuturor celor care au contribuit la realizarea acestui deziderat national si sa marcam printr-un program cultural inedit aceasta data aniversara. Vom aniversa 90 de ani de la proclamarea Unirii Basarabiei cu Romania prin organizarea unor actiuni culturale in zona Piata Universitatii din Bucuresti.
Participantii la actiunile desfasurate in data de 27 martie, in Piata Universitatii din Bucuresti, sunt etnici romani originari din Basarabia, Ucraina, Serbia, Bulgaria studenti in cadrul universitatilor din Bucuresti, precum si membri ai organizatiilor studentesti din Romania. De asemenea, la evenimentele  organizate in cadrul programului sunt invitati Presedintele Romaniei, Primarul General al Municipiului Bucuresti, fostii detinuti politici Alexandru Lesco si Tudor Petrov-Popa, precum si alte personalitati de cultura din Romania si de la Chisinau. Prin aceste actiuni, ne propunem de asemenea sa transmitem un mesaj de solidaritate fata de romanii din Republica Moldova si sa promovam cultura basarabeana in Romania. In data de 27 martie OSBB va organiza in colaborare cu ARCUB si Fundatia pentru Romania, o serie de activitati culturale dedicate aniversarii a 90 de ani de la Unire. In dimineata zilei de 27 martie a.c. 200 de studenti basarabeni vor depune coroane de flori la mormantul membrilor Sfatului Tarii la manastirea Cernica. In cursul zilei, la ora 14:00, va fi organizata o dezbatere despre semnificatia evenimentului, unde va fi proiectat un film realizat cu prilejul aniversarii. In seara aceleasi zile va fi organizat un concert intitulat „Bucuresti si Chisinau impreuna in Europa” unde va canta Orchestra de muzica populara Lautarii impreuna cu maestrul Nicolae Botgros, Nenita Cvartet, Grupul Transbalkanica si formatia Zdob si Zdub. La eveniment vor participa toti cei interesati precum si aproximativ 5000 de studenti invitati de catre Organizatia Studentilor Basarabeni din Bucuresti. Va asteptam alaturi de noi pentru a ne bucura impreuna de Ziua Unirii Basarabiei, se arata in comunicatul trimis pe adresa redactiei.

In sedinta sa din 31 ianuarie a.c., Consiliul Orasenesc a luat o hotarare in care declara ca recunoas- te dreptul Autoguvernarii peTara de a prelua administrarea liceului, Scolii generale si a caminului romanesc, dar reprezentanta romaneasca n-a anexat parerea consiliului parintilor si a elevilor. Ba mai mult, acestora nici nu le-au fost asigurate 30 de zile pentru a-si formula o parere. La toate astea, consilierii locali au mai adaugat ca in randul parintilor s-a creat o tensiune, care poate adduce injurii interesului elevilor. Luand in considerare aceste circumstante, Consiliul Local a amanat decizia de a ceda dreptul de tutelar. Ca raspuns, Autoguvernarea pe Tara a formulat o nota si la 11 februarie a trimis-o  oficiului Administraþiei Publice din Judeþul Bichis. In aceasta  contesta egalitatea hotararii luata de Consiliul Local, motivand in felul urmator: comportamentul comisiei parinþilor si al comisiei elevilor este contrar cu Legea pentru Minoritati, pentru ca acestia au refuzat, din diferite motive, pronuntarea unei pareri. In opinia Oficiului Administratiei Publice, consiliul orasenesc nu incalca legea prin hotararea sa. Consilierii locali au avut dreptate cand s-au referit la lipsa parerii comisiei parintilor si a comisiei elevilor. Conform Legii pentru Minoritati, parerea acestora trebuie anexata in mod obligatoriu, isi motiveaza opinia Oficiul Administratiei Publice, care mai adauga, ca elevii si parintii nu si-au dat opinia pentru ca, nici pana acum, nu au primit nici un material in scris, referitor la conceptia didactica si financiara a Autoguvernarii pe Tara. In acelasi timp, parintii si elevii au dreptul de acces la toate informatiile necesare pentru a-si formula o parere, se arata in documentul intocmit de Oficiul Administratiei Publice.

Pe parcursul anului 2007 au fost acordate strainilor putin peste 37.500 de permise de munca, cu aproape 15.000 mai putine decat in anul anterior, transmite Radio Romania Actualitati. La sfarsitul anului trecut, aproximativ 21.000 de romani aveau permis de munca valabil in Ungaria, cu peste 8.000 mai putini decat in 2006. Cetatenii romani care au lucrat in perioadele anterioare in Ungaria si-au desfasurat activitatea, de regula, in domenii precum cel al constructiilor, agriculturii sau al serviciilor.

De parca  nimeni pana la el si dupa el n-ar fi mintit in tara asta. Deja de 15 ani exista in Ungaria o lege, Legea Minoritatilor, pe care am putea-o numi si o lege-minune, daca ne-am lua dupa mintea acelor politicieni unguri, care se lauda cu ea pana si in Bruxelles. Insa daca privim realitatea si experientele de pe urma punerii ei in practica, aceasta se poate numi mai degraba o legeminciuna. Cativa lideri de opinie ai minoritatilor si-au dat deja seama ca politica minoritara a Ungariei, prin aceasta lege din 1993, duce spre disparitia, spre asimilarea totala a ultimilor romani, slovaci, sarbi si altii, ca aceasta lege asigura doar prezentarea unei vitrine false catre tarile vecine si catre Europa. Bineinteles, toti acei „ganditori” ai minoritatilor care au criticat si numai in soapta aceasta lege si sistemul de autoguvernari minoritare, au fost scosi din toate forurile de reprezentanta, precum si din cercurile mai inalte unde se dezbat probleme ale  nationalitatilor. E suficient sa privim cine face parte din asa-numita a doua masa rotunda a minoritatilor, infiintata de curand de ombudsman: presedintii autoguvernarilor pe
tara. Sau cine sunt cei care decid despre concursuri si bani in Fundatia Publica pentru Minoritati: reprezentantii autoguvernarilor pe tara. Deci, sa te fereasca Dumnezeu
sa nu fii in relatie buna cu autoguvernarea pe tara (si asta este valabil pentru toate minoritatile), ti-ai taiat toate sansele sa obtii bani pentru un curs de limba sau pentru o manifestare culturala. In acelasi timp, insa, nu intereseaza absolut pe nimeni ca in autoguvernarile romane
sti infloreste etnobusiness-ul si ca in randurile Autoguvernarii pe Tara a Romanilor se gasesc si persoane care nu apartin comunitatii noastre, astfel ea devenind nereprezentativa.
Ultimul caz de opunere a unei institutii romanesti fata de vointa Autoguvernarii pe Tara a fost cel al Liceului si  scolii generale romanesti din Jula. Legea pentru Minoritati asigura dreptul autoguvernarilor pe tara de a prelua administrarea institutiilor minoritare. Este doar o singura
conditie: la dosarul de cerere adresat primariei trebuie sa se ataseze si opinia scrisa a comitetului parintilor si a comitetului elevilor. De fapt, este vorba despre opinie, si nu despre acord. Deci, si parerea negativa este o parere. Norocul romanilor in cazul scolii din Jula a fost ca ATRU nu a respectat niste termeni legali. si cu asta a fost de acord si Oficiul de Administratie, care a refuzat
zilele trecute contestatia inaintata de ATRU, referitoare la decizia primariei din Jula care nu a predat administrarea scolii romanesti. Conducerea ATRU, insa, care tine mortis la scoala din Jula, nu a depus armele, ci isi cauta interesul in alta departe. Acum asteapta ajutor din partea
ombudsmanului. In Ungaria, singura scoala romaneasca unde numarul copiilor creste semnificativ an de an este cea din Jula. Efectivul liceenilor, in ultimii 10–15 ani, s-a dublat. scoala nu are probleme financiare deosebite. Deci, nu este nevoie de ajutorul ATRU ca s-o salveze de la desfiintare, pentru ca astfel de pericol nu exista. Ar fi nevoie de ajutor in alta parte, dar de asta ATRU nu vrea sa ia cunos- tinta. Cu acele scoli mici, care se zbat de ani de zile pentru supravietuire, pentru fiecare copil in parte, nu te poti fali. Conducerea ATRU a demonstrat din nou ca rolul ei nu este sa apere interesele romanilor de pe aceste meleaguri sau sa lupte pentru supravietuirea limbii si culturii romane, ci sa serveasca interesele politice ascunse ale Ungariei.

Eva Iova, Foaia Romaneasca

Organizatiile sindicale primare au loc adunari la care colectivele de munca scriu adresari catre liderul de la Tiraspol, Igor Smirnov, si catre spicherul din regiune, Evghenii Sevciuc, cu cererea de a mari salariile in legatura cu majorarea preturilor la produsele alimentare si serviciile comunale. De asemenea, se solicita lichidarea restantelor salariale. In Dubasari, in plenul prezidiului sindicatelor lucratorilor din invatamant, sindicalistii din domeniu au adoptat o adresare catre conducerea regiunii cu cererea de a ridica salariile pedagogilor pana la valoarea salariala minima pentru regiune - 1000 ruble transnistrene ( echivalentul a mai putin de 100 $). Actualmente salariul pedagogilor din regiune atinge, cu toate adaosurile, 670 ruble. Evghenii Sevciuc a declarat la audierea de saptamana trecuta din Duma de Stat a Rusiei ca, de cand dureaza conflictul transnistrean, aproape 200 mii de oameni au plecat din regiune. Nivelul venitului din zona este unul dintre cele mai mici din Europa. Cu astfel de tendinte in anul 2015 numarul populatiei regiunii transnistrene poate ajunge la 300 mii de oameni, adica se va reduce aproape de doua ori. Cel mai mult se va reducere populatia activa, cu varsta intre 20 si 45 de ani. Salariul mediu este de trei ori mai mic decat cel al cetatenilor rusi. Preturile produselor alimentare in Tiraspol se deosebesc putin de cele din Moscova. Uneori sunt si mai mari. Laptele si produsele lactate in Tiraspol sunt cu 10% mai scumpe decat in Moscova, faina de grau - cu 15%, ouale - cu 20%. Conform datelor ultimului recensamant, in regiunea transnistreana locuiesc 530 mii de oameni. Presa scrie despre 400 mii de locuitori. Raportul dintre persoanele angajate in campul muncii si cele neangajate este de unu la trei.

Numarul solicitarilor venite din partea cetatenilor romani pentru a obtine accesul pe piata muncii atinge cifra de 27.500, rezultand ca, din diferite motive, la aproximativ 5.000 de cetateni romani le-a fost refuzat dreptul de a lucra in Marea Britanie, informeaza portalul Romani in Uk, reluat de Romanian Global News. 
2.135 de cetateni romani au fost admisi pe piata muncii in calitate de lucrator calificat, lucrator in domeniul procesarii alimentelor sau membru de familie autorizat; 10.265 de cetateni romani au primit documente care sa ateste exercitarea dreptului de sedere in calitate de lucrator independent. Avand in vedere ca obtinerea acestui tip de documente nu este obligatorie pentru cetatenii statelor membre, numarul cetatenilor romani care desfasoara activitati pe cont propriu poate fi mai mare; 2.195 de autorizatii de munca au fost emise cetatenilor romani care au obtinut locuri de munca in domeniul agriculturii; 95 de cetateni romani au obtinut statutul de lucrator inalt calificat in baza Programului Lucratorilor Migranti Inalt Calificati; 2.970 au obtinut accesul pe piata muncii in calitate de membru de familie al unui cetatean roman exceptat de la obligatia autorizatiei de munca; 2.865 de cetateni romani au obtinut confirmarea accesului nerestrictionat pe piata muncii ca urmare a desfasurarii, timp de 12 luni, de munca subordonata pe teritoriul Marii Britanii; 1.950 de certificate de inregistrare au fost eliberate cetatenilor romani care si-au exercitat dreptul de sedere in scop de studii si care desfasoara activitati in regim part-time (pana la 20 de ore saptamanal). Potrivit informatiilor furnizate de oficiali ai Agentiei pentru Frontiere si Imigratie, in perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2007 au fost aplicate 233 de amenzi cetatenilor din Romania si Bulgaria pentru incalcarea dispozitiilor privind imigratia si accesul pe piata muncii. Dintre acestea, 194 au fost aplicate cetatenilor romani, iar 39 cetatenilor bulgari. 108 dintre amenzile fixe aplicate (1000 GBP) au fost deja achitate.

Asa am dat peste povestea unui roman faimos in lume, domnul Henri Negresco, despre care multi nu stiu mai nimic si caruia i se datoreaza fondarea unui lant hotelier si de restaurante care-i poarta numele, pe plajele cele mai frumoase din Europa. Fie ca se afla in centrul Madridului ori in Liverpool la oceanul Atlantic, in orasul german Kiel la Marea Nordului ori in Zürich in Elvetia, hotelurile ori localurile Negresco sunt elegante si de mare clasa. Costa Dorada, acea coasta de aur spaniola care concureaza riviera franceza, isi are propriul hotel Negresco, la Rimini in Italia, am gasit un hotel Negresco pe plaja numita Catolica de pe malul marii Adriatice. Dar cel mai frumos si mai vestit hotel ramane palatul lui Negresco din Nisa, declarat in 2003 monument istoric, informeza site-ul romanianvip, preluat de Romanian Global News. 
Dar oare cine a fost acest Negresco, al carui nume are rezonanta sensibila si de legenda a numelui Negulesco, marele regizor roman de la Hollywood ori Ionesco, dramaturgul absurdului, cine a fost acest roman atat de intreprinzator si de modern, vizionar de nivel european cu o gandire cu mult avansata timpului sau, profesionist recunoscut si om de lume modern si stilat? Fiu al unui hangiu modest de origine rroma care tinea un han intr-o suburbie a Bucurestilor, Henri avea doar 15 ani in 1883 cand s-a hotarat sa plece de acasa. El a devenit elevul cofetarului si omului de afaceri bucurestean Capsa, proprietarul patiseriei/cafenea cu acelasi nume, celebra datorita VIP-urilor care o frecventau. Tanarul visa zari indepartate, astfel ca perioada bucuresteana a fost scurta, prima oprire a fost in Franta. Crescuse in han, stia sa cante maiestrit la vioara ca toti din neamul lui, era poliglot din familie si mai avea si foarte multa ambitie. Talentul de violonist l-a ajutat sa se intretina la Paris unde a cautat mai apoi sa lucreze in hoteluri si sa se specializeze in aceasta meserie. Zece ani mai tarziu il gasim la Monte Carlo unde lucreaza tot in hoteluri si chiar in cazinou. Foarte curand reuseste sa preia conducerea unui hotel la Londra ca mai apoi sa devina directorul plin al institutiei respective. Din experienta si peregrinarile sale, avand un fler specific si darul innascut de a se face placut si util, Negresco reuseste sa identifice preferintele unei categorii speciale a clientelei din Europa si America de dinainte de primul razboi mondial. Stabilirea sa ulterioara la Monaco pe post de maitre d hotel al restaurantului Helder nu este decat ocazia exceptionala de a-si etala talentele, de a se pune la dispozitia acestei bogate si alintate clintele de elita formata din miliardari, regi si printi de pe Riviera ori oameni de afaceri ca Vanderbild, Rockefeller, Isaac Merrit Singer, care-si alungau plictiseala, aruncand banii in salile de joc. Foarte curand Negresco isi indreapta atentia spre Nisa unde defila toata protipendada europeana, reusind sa obtina postul de director general al Casinoului municipal aflat in plina reamenajare. Cel care conducea lucrarile era arhitectul la moda in acel moment, Eduard Jean Niermans. Acesta ii expune amicului Negresco unul din visurile sale si anume o constructie eleganta si spatioasa, ca un mic palat, absolut inedit in Europa.
Romanul era foarte cunoscut pentru ospitalitatea sa stiind sa-si trateze clientii cu blazon cu multa diplomatie. Cu talentele si eleganta lui reusea sa-i cucereasca si mai ales sa-i atraga pe toti, miliardari, regi, regine, printi si alte VIP uri ale vremii cu averi stalucitoare, devenind el insusi bogat si celebru. Ideea arhitectului i-a placut lui Negresco, ajuns intre timp un prosper om de afaceri El a intuit din primul moment ca un palat ca acesta este exact ce-si putea dori pentru clientela lui preferata, formata din marile averi ale planetei. Zis si facut, romanul si-a pus in gand sa construiasca palatul cel mai scump din lume, cu luxul cel mai fin. Si-a asigurat desigur si finantarea unor prieteni si oameni de afaceri, a ales in Nisa un teren departe de centru situat chiar pe marginea marii – o premiera in acel moment – si a pus piatra de temelie in 1910 in golful Ingerilor din Nisa, pe „promenade des Anglais“. El a reusit sa inaugureze marele lui triumf, palatul ori hotelul de lux care-i purta numele, in 1913 dar a continuat sa cumpere si alte restaurante si localuri din Nisa.
Palatul, cu 113 camere, doua restaurante, baruri, noua saloane , sali de gimnastica si recuperare etc, este o opera de arta europeana. El a mai fost numit le palais de la Belle Epoque, fiind unul dintre rarele palate particulare din lume – ridicat de o persoana fara rang nobiliar. Armaturile metalice ale geamurilor din salonul regal au fost proiectate de insusi Gustave Eiffel. Sub marea cupola a salonului penduleaza o lustra de Baccarat din 17000 cristale si de 5 metri inaltime, care ii fusese initial destinata Tarului Nicolae al 2-lea, insa din cauza revolutiei ruse, nu i-a mai parvenit. Decoratiunile interioare au fost de la inceput scumpe si fine.
Proprietara actuala a hotelului, Jeanne Augier, a pastrat stilul Negresco in decoratiunea palatului, organizand pentru oaspeti expozitii cu colectii unice de obiecte valoroase de arta moderna si veche. In holurile si saloanele palatului se afla picturi de epoca dar si obiecte de arta contemporana cum ar fi uriasele Nane ale artistei plastice franceze, Niki de Saint Phalle. Exista o camera Louis XIII, un suite Louis XV, un apartament Empire ca si un budoar Napoleon, foarte multe saloane cu vedere spre golful Ingerilor, intesate cu antichitati, tapiterii rare si cate altele. Elementele clasice se imbina perfect si armonizeaza cu cele contemporane, ceea ce a facut ca ministrul francez al culturii sa se intereseze in 2003 mai indeaproape de palatul de pe Coasta de Azur si sa-l claseze ca monument istoric al culturii franceze. In 1914 Henri Negresco a fost mobilizat si a plecat pe front. Palatul a fost rechizitionat si transformat in spital. Speriati de perspectiva razboiului intr-o Franta pe jumatate ocupata de trupele inamice, posesorii marilor averi, clientii atat de fideli ai lui Negresco, au fugit de pe Coasta de Azur, traversand oceanul ori ascunzandu-se. Henri s-a intors din razboi la timp ca sa afle ca e complet ruinat. A murit de cancer in 1920 la numai 52 de ani. Doar numele lui a ramas, suspendat la inaltimi princiare pe frontoanele hotelurilor europene, garantie a calitatii si luxului de exceptie.
(Un articol de Iolanda Lemke)

Potrivit Casei Romanilor din Elvetia, citata de Romanian Global News, Corul „Ion Vidu” va intra in concurs marti, 25 martie, ultimii in cadrul sectiunii care va incepe la ora 19:30; corul „Carmina Dacica” va intra in concurs in ziua urmatoare, tot ultimii. Ambele reprezentatii vor avea loc la teatrul din Vevey. In concurs sunt inscrise coruri din Japonia, Germania, Franta, Italia, Olanda, Rusia, Polonia, Cehia, Slovenia, Filipine si Elvetia.

Seria de manifestari include filme de animatie din Slovenia, muzica live din Polonia, scurtmetraje din Lituania, performance de muzica si film din Slovenia si videopoezii din Romania.
Filmul “Video-Poeme” al Evei Pervolovici va fi prezentat la Dresda-Hellerau in cadrul manifestarii WM08 (Waschmaschine 08 – Please, don’t wash Separately). Cu acest proiect al Videopoeziilor, Eva Pervolovici, cunoscuta cu precadere ca o excelenta prozatoare, isi incepe o provocanta cariera cinematografica. Evenimentul este organizat in cooperare cu Centrul European al Artelor Hellerau si cu Programul „Kulturmanager aus Mittel-und Osteuropa“ al Fundatiei Robert Bosch .

Evenimentul este programat pentru sambata, 29 martie, la Sala de concerte Yeni Melek, Beyoglu. Taraful Haiducilor este format din Paul Giuclea (Vocal/Vioara), Iorga Ilie (Vocal), Marin Manole (Vocal/Acordeon), Constantin Lautaru (Vioara/Vocal), Angel Gheorghe (Vioara), Gheorghe Falcaru (Fluier), Vlad Costel (Acordeon), Viorel Vlad (Contrabas), Ion Tanase (Tambal), Filip Simeonov (Clarinet) si Robert Gheorghe (Vioara). Taraful va oferi un concert unic in deschiderea programului Shaman World Music Days’08-RoMania, in cadrul turneului de promovare al celui mai recent album, "Maskarade".

Evenimentul, intitulat “Improvizatii pentru Lipatti”, va avea loc in data de 8 aprilie, de la ora 21.00, in Amfiteatrul Inbstitutului Franco-Portughez din Lisabona. Versatilitatea sa muzicala atinge vaste domenii stilistice, manifestand o predilectie pentru elementul liric, neoromantic, fara excluderea unor aventuroase incursiuni in spatiul improvizatiei libere. Pe langa apreciabila sa activitate concertistica si discografica (aceasta din urma concretizata in numeroase albume de succes), João Paulo este si un sensibil poet. In anii 1999-2000, scriitorul si jazzologul roman Virgil Mihaiu a beneficiat de o bursa din partea Institutului Camões, gratie careia a conceput volumul in limba engleza Jazz Connections in Portugal. In perioada documentarii pentru acea carte, Mihaiu a aflat de la João Paulo despre admiratia pe care acesta i-o purta marelui pianist roman Dinu Lipatti. Revenit in Portugalia ca director al recent-infiintatului Institut Cultural Roman din Lisabona, Virgil Mihaiu a conceput impreuna João Paulo Esteves da Silva un concert avand ca premise nu doar arta interpretativa a lui Dinu Lipatti, ci si latura (ceva mai putin cunoscuta) a componisticii acestuia. Pornind de la doua lucrari pentru pian semnate de Dinu Lipatti – Sonatina Pour Piano (main gauche seule) si Nocturne en Fa dièse mineur – muzicianul portughez ne propune un recital in care fantezia sa improvizatorica se lasa impregnata de spiritul lipattian. Evident, din program nu vor lipsi anumite nuclee melodice compuse de catre João Paulo insusi, utilizate ad libitum, in functie de logica interna a discursului muzical spontan. Drept complement liric al acestei inedite experiente luso-romane, João Paulo Esteves da Silva si Virgil Mihaiu vor intercala in fluxul melodico-armonic al pianului cateva dintre textele lor proprii, precum si poemul brazilianului Murilo Mendes Studiu quasi-patetic in lectura paralela, portugheza si romana. Mentionam ca in 1993 Virgil Mihaiu a fondat grupul romano-britanic de jazz-poetry Jazzographics, care a evoluat – in componente variabile – pe scene din Romania, Anglia, Irlanda, Scotia, Serbia, Austria, Germania, Ungaria, Irlanda de Nord, Franta. Asadar, un experiment poetico-muzical fara precedent in sfera relatiilor culturale dintre Portugalia si Romania, demn de interesul publicului lisabonez cultivat.

Eugen Ionescu – “Sclipiri si teatru”, o editie bilingva romano-spaniola de Mariano Martín Rodríguez, aparuta la Editura Fundamentos, Madrid, in 2008, va fi prezentata de Fernando Doménech - Secretar RESAD, Mariano Martín Rodríguez - editor si traducator al volumului, Eugenia Popeanga Chelaru - Prof. Univ. la Catedra de Filologie Romanica a Universitatii Complutense din Madrid, Juan Serraller - Director al Editurii Fundamentos si Horia Barna, Director ICR Madrid. Sclipiri si teatru / Destellos y teatro cuprinde o serie de povestiri scurte ce reimprospateaza genul fabulei prin intermediul parodiei si al absurdului, precum si o comedie, Englezeste fara profesor / Inglés sin profesor, in cadrul careia metoda de invatare a limbilor straine pune sub semnul intrebarii atat structurile dramatice cat si comunicarea in sine, intr-un spirit provocator de traditie dadaísta. Pe langa faptul ca se constituie intr-o reusita mostra de literatura de avangarda, aceasta piesa capata un important aspect istoric, intrucat isi trage radacinile din celebra anti-piesa Cantareata cheala, care poate fi considerata o rescriere a lui Englezeste fara profesor (cu unele elemente din Sclipiri). Pana acum, textele originale erau cunoscute doar in versiuni alterate de cenzura comunista, este vorba despre Englezeste fara profesor, sau, partial si razlet, Sclipiri. Prezentul volum este completat de Trifoiul cu patru foi / El trébol de cuatro hojas, originala povestire absurda din perioada romaneasca a lui Ionescu, alaturi de un studiu ce pune intr-o noua lumina aceasta perioada a vietii si operei sale si a cerei cunoastere este esentiala pentru intelegerea dramaturgiei ionesciene. Mariano Martín Rodríguez, traducator la Comisia Europeana si cercetator axat pe teatrul secolului XX in limbile romanice (franceza, italiana, romana etc.), este autor al cartii Teatrul francez in Madrid (1918-1936) si al altor eseuri pe diverse teme relationate cu teatral modern din aria lingvistica romanica.