„La 27 martie 1918, in Basarabia, cei 150 de membri ai Sfatului Tarii au votat unirea cu patria-mama. A inceput un proces care s-a dezvoltat rapid si care s-a rotunjit la 1 decembrie 1918 prin realizarea Romaniei Mari. Astazi evocam un moment de demnitate a poporului roman, un moment in care ne-am regasit pe noi insine, un moment care a insemnat piatra de la care a inceput constructia Romaniei moderne, a Romaniei puternice, a Romaniei care avea un cuvant de spus - in primul rand, pentru ea si, in egala masura, pentru vecinii sai. 27 martie 1918 este mai mult decat un eveniment istoric, este momentul in care romanii au avut curajul sa-si semneze singuri actul de nastere - actul de nastere a ceea suntem astazi si a ceea ce vom fi peste ani, pentru ca nimic nu ar fi fost posibil daca acest proces de realizare a Romaniei Mari nu ar fi inceput. (...) Este timpul sa readucem in viata de zi cu zi momente de istorie adevarata, scrisa de romani, in primul rand, alaturi de politicieni. Poate ca momentul de acum 90 de ani este nu numai o piatra de temelie pentru istoria politica a romanilor, dar si unul de intregire culturala, de intregire spirituala, un moment de la care se poate marca mandria de a fi roman. Am convingerea ca toti cei care au decis unirea Basarabiei cu Regatul au avut sentimentul de mandrie pentru faptul ca ei, ca romani, au implinit acest act istoric. Au trecut peste noi in secolul trecut doua razboaie mondiale, dar si doua sisteme crude, nedemocratice. Nazismul si comunismul ne-au despartit vremelnic, printr-un tratat semnat de exponentii acelor doua regimuri - Tratatul Ribbentrop-Molotov. Avem obligatia sa corectam deciziile celor mai crunte regimuri care au bantuit Europa in secolul trecut, chemandu-i pe cei de dincolo de Prut, pe cei din spatiul dintre Prut si Nistru alaturi de noi in Uniunea Europeana, chemandu-i sa ne reintalnim acolo unde romanii au decis ca le este destinul”, a spus seful statului in discursul sustinut cu aceasta ocazie.

«Carta europeana prevede un mecanism de control care permite evaluarea periodica a aplicarii acesteia in vederea prezentarii de recomandari catre statele semnatare privind ameliorarea legislatiei, politicilor si practicilor acestora in domeniul limbilor regionale sau minoritare. In capitolul 2. Evaluari privind aplicarea partilor a II-a si a III-a ale  artei, Raportul se refera, in premiera absoluta, la dialectul istro-roman (subcapitolul 2.1.2, paragraful 48, Istro-romana). Astfel, Comitetul de experti subliniaza: "Un sir de elemente probeaza prezenta traditionala in Istria a unei mici comunitati de vorbitori ai unei limbi numite istro-romana. Comitetul de experti doreste sa obtina informatii asupra acestei limbi cu ocazia urmatorului raport periodic". Croatia a semnat Carta europeana a limbilor regionale si minoritare si a depus instrumentele de ratificare la 5 noiembrie 1997. Acest acord a intrat in vigoare pentru Croatia la 1 martie 1998. In momentul ratificarii Cartei Croatia s-a angajat sa acorde protectie pe teritoriul doar unor limbi minoritare sau regionale, fiind vorba de italiana, sarba, maghiara, ceha, slovaca, ruteana si ucraineana. In afara protectiei statului croat au ramas doar slovena si istro-romana. Istroromanii, evaluati la circa 2000 de persoane, reprezinta o minoritate etnica amenintata cu disparitia. Organizatia internationala UNESCO a inclus dialectul istro-roman in Cartea rosie a limbilor in pericol (UNESCO Red book on endangered languages), amintind ca acest dialect istoric al limbii romane este grav periclitat, neexistand administratie, invatamant, presa sau biserici in acest idiom”.

Dupa cum s-a comunicat, presedintele Romaniei, Traian Basescu a conferit Ordinul ,,Meritul Cultural” in grad de Comandor, Categoria ,,G” – Culte, preotului Boian Alexandrovici din Serbia, la propunerea ministrului pentru afaceri externe. Inalta distinctie a fost decernata curajosului arhiereu de Dacia Ripensis ,,in semn de apreciere deosebita pentru atasamentul si angajamentul sau constant fata de promovarea identitatii culturale, lingvistice si religioase a romanilor in Serbia”.
Distinctia va fi inmanata parintelui protopop de Dacia Ripensis, intr-un cadru festiv la care vor participa personalitati ale comunitatilor romanesti din intreaga Serbie, precum si prieteni din Romania ai romanilor timoceni.

Ieri, cu ocazia comemorarii celor noua decenii de la fericitul moment al Unirii, Organizatia Tinerilor Basarabeni din Bucuresti, alaturi de tineri bucuresteni au inceput ziua cu o actiune admirabila. Dupa cum a transmis Romanian Global News, pentru dimineata zilei de ieri a fost programata o depunere de coroane la mormintele membrilor Sfatului Tarii de la cimitirul Manastiri Cernica. Actiunea, inceputa la ora 10:00, a fost una care a intrat in atentia societaii civile si s-a nascut din nevoia de atentionare a opiniei publice romanesti asupra importantei evenimentului din 1918. Tinerii basarabeni alaturi de tineri bucuresteni au parasit pret de cateva ore aglomeratia Bucurestiului care marca evenimentul in diverse moduri si in variate locatii, pentru a se reculege intr-un loc rupt parca din rai. Manastirea Cernica, locul de vesnica odihna pentru cateva personalitati marcante ale Unirii de la 27 martie 2008, a fost impanzit de tineri care, desi foarte galagiosi si entuaziasmati pe durata drumului spre cimitir, au devenit foarte linistiti odata ajunsi la sfantul lacas unde parintele Ieronim  i-a intimpinat cu bucurie si a avut grija sa faca o scurta prezentare a personalitatilor care se odihnesc acolo. La mormintele lui Pantelimon Halipa, Ioan Pelivan, si Gurie Grosu au fost oficiate slujbe de pomenire si s-au tinut scurte discursuri despre importanta rolului acestor personalitati si datoria tinerilor basarabeni veniti in Romania de a pastra in memoria colectiva imaginea lor si de a continua lupta pentru integritatea neamului.
Depunerea de coroane a fost urmata de o conferinta  pe tema ‘Basarabia la rascruce - Unirea dupa 90 de ani’ unde a fost proiectat si filmul documentar "Basarabia Redivivus". Au participat oficiali, istorici, analisti, jurnalisti, studenti. Invitati de onoare au fost  primsrul Chisinaului Dorin Chirtoaca si Alexandru Lesco. Conferinta s-a desfasurat la sediul Arcub. Ziua a fost incheiata cu un incendiar concert in piata Universitatii desfasurat sub deviza "Bucuresti si Chisinau impreuna in Europa". Pe scena au urcat formatiile basarabene Lautarii impreuna cu maestrul Nicolae Botgros, Nenita Cvartet, Grupul Transbalkanica si trupa Zdob si Zdub. Toate evenimentele dedicate Ziulei Unirii la Bucuresti au fost organizate sub Inaltul Patronaj al Presedintelui Romaniei, Traian Basescu.

Basarabia a avut parte in devenirea ei, in variile forme la care s-a infatisat la intalnirea cu Istoria, de trei etape in care modernizarea ei s-a produs, atata cata s-a produs. Prima si cea mai semnificativa este atunci cand a fost inclusa, firesc, in Romania Mare. Etapa intrerupta brutal de ocupatia sovietica care a preluat ea fraiele, impunand o a doua forma de modernizare, specifica regimurilor extractie sovietica (ideologie comunista). Aceasta formula s-a concretizat prin ceea ce s-a numit „dictatura de dezvoltare”, cuplata cu planificare economica si alocarea centralizata a sarcinilor fiecarui membru teritorial al URSS. Aceasta maniera de modernizare, aberanta si ineficienta pana la urma, s-a petrecut in tot lagarul comunist, in functie de anumite contexte specifice. In cazul R. Moldova, chintesenta acestui proces poate fi inteles pe deplin de oricine care face o plimbare prin centrul Chisinaului si contempla dimensiunile disproportionate ale Ministerului Agriculturii. A treia etapa de modernizare a inceput in 1990 si nu s-a terminat nici astazi. Numele ei este europenizare, dar traseul se dovedeste dificil, sincopat si, nu o data, haotic.
Despre cele trei forme de modernizare vom vorbi la aceasta rubrica de aici inainte, incercand sa decelam formele, evolutiile sau contradictiile acestor proiecte la care a fost parte sau actor principal Chisinaul din 1918 incoace.
Vom incepe cu etapa Romaniei Mari.
Modernizarea partii si a intregului
Intervalul interbelic este astazi, de departe, cel mai putin cercetat si analizat din istoria Basarabiei si prada cea mai sigura a cliseelor comuniste si / sau sovietice care s-au auzit sau se mai aud de la Moscova, Bucuresti sau Chisinau
Modernizarea Basarabiei s-a facut atunci in contextul modernizarii Romaniei Mari, desi trebuie notat ca Vechiul Regat, dar si Transilvania, incepusera procesul cel putin cu 50 de ani inainte. Contextul nu era favorabil. Romania era atunci tara iesita din razboi fara traditii democratice sau institutionale solide, obligata sa evolueze in pasta unei crize europene generalizate dupa un razboi care a socat, practic, pe toti cei care au participat la el. Nici un eveniment din istoria lor nu i-a naucit si afectat pe europeni in aceeasi masura, subiectiv sau obiectiv.
Romania devenise a sasea tara din Europa ca marime si a doua in Europa Centrala, dupa Polonia, ca numar de locuitori, caci sporise de la 130 177 km2 in 1912, cu o populatie de 7 160 682 locuitori (in 1912), la 295 049 km2, cu 15 541 424 locuitori in 1920. Dar problemele erau pe masura, desi demografia a lucrat si lucreaza in favoarea ei. In 1930, romanii erau indiscutabil majoritari: 71,9 romani; 7,9 maghiari; 4,1 germani; 4 evrei; 3,2 ucraineni, 2,3 rusi; 2 romi etc. Total 18 57 028, dar Romania era preponderent rurala: abia 29% traitori in mediul urban si 79,8% in cel rural.
In Basarabia avem de-a face - cum altfel? - cu o populatie preponderent taraneasca: 13% urban, 87% mediu rural. Iar dintre cei 56,2% de romani, cati erau in Basarabia, doar 31,5 % traiau in orase. Grad de alfabetizare al provinciei era extrem de redus: 19% de alfabetizati inainte de razboi, cu o crestere pana la 38,1% in 1930. Iar procentul cel mai mic era al romanilor! Preponderenta alogena a oraselor era si ea o realitate: chiar si in 1930, Chisinaul era locuit de evrei in proportie de 45 de procente; 27% fiind rusi. Nu exista o clasa mijlocie, iar daca exista, era alogena. Un diplomat francez nota dupa o vizita in Basarabia, in iunie 1922, ca „populatia oraselor era pur ruseasca si israelita si violent anti-romaneasca”. Iar Stefan Ciobanu avertiza in 1925: „Daca cineva ar vrea sa-si faca o impresie despre Basarabia dupa orasele sale, ar comite cea mai cumplita eroare... Marea majoritate a oraselor, creatie artificiala a regimului rusesc sunt in dezacord cu viata din satele inconjuratoare”.
Actorii modernizarii
Compatibilizarea institutionala a fost problema cea mai dura cu care s-a confruntat administratia romaneasca. Functionarii trec greu Prutul, iar cei din Basarabia, urmasii vechiului regim, boicoteaza masiv initiativele Bucurestiului si refuza sa vorbeasca alta limba decat cea rusa. In aceste conditii, trei sunt tipurile de „administratori” care ajung Basarabia dupa 1918: apostolii, aventurierii, pedepsitii.
Apostolatul il fac in primul rand dascalii. Numarul scolilor primare din Basarabia a crescut simtitor dupa unire, iar despre acest fenomen au scris frumos si competent istoricii de la Chisinau... Cererile catre Ministerul Instructiunii de la Bucuresti venite din toata tara pentru functiile de inspectori scolari, profesori, instructori peste Prut sunt din ce in ce mai numeroase. Cazuri de petitionari absolventi sau doctori la mari universitati occidentale nu sunt deloc singulare. Un absolvent de Sorbona, de pilda, in calitate de „luptator” si „intelectual” vroia sa predea italiana si franceza in Basarabia pentru a aduce romanii rusificati si burghezia rusa mai aproape de limba si cultura romana, latina ca fond.
Proiectul educational declansat si derulat de apostolii de peste Prut a fost de succes: sintagma „scoala la romani” s-a bucurat de consideratie o perioada lunga inca si in anii 50-60 in ceea ce va deveni RSSM.
Aventurierii sunt categoria inevitabila in acele circumstante. Fara sa stie mare lucru despre ce se petrece acolo, cu o mentalitate de conchistadori, de colonisti imperial in Africa – sintagma s-a folosit explicit – se duc in Basarabia si incearca lovituri spectaculoase. Numarul lor nu este insa semnificativ si nici ponderea lor. Fenomenul dispare treptat dupa cativa ani.
Pedepsitii Vechiului Regim care ajung in Basarabia sunt categoria cea mai popularizata, cel putin de istoriografia sovietica (apoi moldovenista). Trimitere functionarului public, a soldatului sau jandarmului in Basarabia pentru incompetenta sau incalcarea regulamentelor era o practica frecventata in epoca. Nu erau de fiecare data sau obligatoriu rau intentionati, dar nu vroiau sau nu stiau ce sa faca. Lipsa de comunicare si de intelegere a zonei sau excesul de zel sunt cauze care trebuie sa fie si ele cuantificate in conturarea unei imagini nu tocmai favorabile si, ulterior, abundent manipulata ideologic.
Modernizarea politica
Se vorbeste excesiv despre asa numita politica regionala pe care basarabenii ar fi desfasurat-o in Romania interbelica. Niciodata, se sugereaza, ei nu s-au simtit in largul lor in noua componenta si, de aceea, au amendat, solidar, sistemul politic romanesc. Comparatiile cu „Transilvania” si „transilvanenii”, niciodata, chipuri-le, integrati in Romania „miticilor”, se fac astazi la Chisinau, dar nu numai.
Nimic mai fals. Partidul Taranesc basarabean, cu Pan Halippa, D. Ciugureanu, St. Ciobanu, Emil Catelli, Ion Inculet etc. fuzioneaza in 1921 cu Partidul Taranesc din Regat – Ion Mihalache. Cererea fusese depusa de C. Stere. Iar gruparea politica a lui Ion Inculet fuzioneaza in 1923 cu Partidul National-Liberal. Practic, in 1923, etapa „Basarabia pentru Basarabeni” s-a incheiat, chiar si formal. Si inainte si dupa 1923, confruntarile interne intre diferite grupari basarabene au fost un factor care a blocat unificarea si functionarea institutiilor. A vorbi deci despre „unitatea basarabenilor” fata cu Vechiul Regat este un nonsens.
Mai mult, criticile oamenilor politici basarabeni livrate Bucurestiului sau politicienilor romani erau politice, nu etnice, nici macar regionale. Contestand, de pilda, dreptul guvernului liberal de a organiza incoronarea lui Ferdinand I la Alba Iulia (15 octombrie 1922), principalele partide de Opozitie, printre care si Partidul Taranesc, inclusiv basarabenii afiliati, au refuzat sa participe. La fel, pozitia fruntasilor basarabeni fata de adoptarea Constitutiei din 1923 a fost diferita: gruparea lui Ion Inculet, care la 20 ianuarie a fuzionat cu Partidul National Liberal a sustinut si votat legea fundamentala, pe cand gruparea lui Pan Halippa, care se contopise cu Partidul Taranesc, aflat in Opozitie, adopta o atitudine negativa.
Documente emblematice precum memoriile sau discursurile din 1924 lansate de basarabeni nu erau in nici un caz impotriva unirii, ci impotriva politicianismului – criticat deseori de pe pozitii de partid evidente -, demolat in numele Unirii si in numele responsabilitatii pe care un asemenea gest sacrosant le punea in fata omului politic roman.
Primele alegeri organizate pe baza sufragiului universal s-au petrecut in 1919. Organizarea democratica a populatiei – chiar daca nu impecabila - era cu totul altceva decat regimul tarist de pana atunci. Comparatia trebuie facuta nu cu Europa anului 2006, ci cu realitatile politice dinainte de 1918! Sau si cu ele! De aici concluzia evidenta: premisele unei modernizari politice in Basarabia s-au pus in perioada interbelica pentru prima oara. Constitutia din 1923, act fundamental de respiratie europeana, va ramane in vigoare pana in 1938.
Modernizarea agriculturii, industriei si a comertului
Agricultura era elementul preponderent in Basarabia. 85% din populatie locuiau in mediul rural. Reforma agrara din 1921, una dintre cele mai radicale din Europa, a afectat masiv realitatile feudale tariste. In Basarabia, reforma s-a incheiat in 1923. „Casa Noastra” institutia special numita sa gestioneze retrocedarile, a conferit taranilor basarabeni titlurile legale de proprietate. Cu un singur amendament, indelung si pe nedrept speculat de istoriografia sovietica. Daca in celelalte provincii romanesti pamantul s-a luat de la proprietarii directi, in Basarabia s-a preluat intr-o prima faza de la tarani, care il ocupasera in 1917-1918, dar tot pentru a fi retrocedat lor, si nu din motive de expropriere. Crizele majore din domeniul agriculturii basarabene interbelice din acest domeniu nu sunt in nici un caz romanesti: in 1926 s-a pierdut piata poloneza la vin si struguri (Romania mareste taxa la carbune, Polonia la importul de vin si struguri), iar criza mondiala din 1929 afecteaza agricultura romaneasca si, in mare masura, Basarabia.
Bazele subrede ale industrialismului in Basarabia in momentul unirii se datorau in principal modului colonia in care fusese organizata aceasta ramura – intreprinderile din Basarabia erau, de fapt, anexe ale celor de peste Nistru, asa cum vor deveni si dupa ocupatia comunista. Scopul lor era sa prelucreze materii prime care urmau sa fie utilizate in metropolele industriale. Nici una dintre ele nu era, practic, in mana etnicilor romani. Industria se dezvolta in special in relatie cu agricultura: mori, tabacarii, fabrici de sapun, de ulei, industria alcoolului.
Dupa „ocupatia” romaneasca, progresul a fost evident si aici: daca inainte de razboi existau 207 stabilimente industriale care produceau 250 000 000 lei; in 1932 existau deja 213 fabrici care produceau 800 000 000 lei.
Creditul si cooperatia este un domeniu care s-a dezvoltat semnificativ intre cele doua razboaie. Daca in preajma razboiului existau 377 de tovarasii de credit si pastrare cu un capital de 51 000 000 lei; in 1938 erau 424, iar creditele acordate erau de 289 123 247 lei. S-au infiintat banci: Banca Basarabiei (1920) cu sucursale peste tot; Banca Dacia, Banca Romaneasca, Banca Uniunea Romana, Banca Viticola a Romaniei, Banca Iasilor, Banca Moldova etc. Nu se poate trece aici peste, poate, cel mai important proiect financiar derulat atunci: schimbarea rublelor in lei si unificarea monetara.
Comertul s-a dezvoltat si el: in 1938, existau peste 20 576 de firme individuale si comerciale, dar structura etnica s-a pastrat: 5 209 romanesti (17%), 8 136 evreiesti si 5 584 de alte nationalitati. Explicatia nu greu de gasit: desi imperfecta, democratia romaneasca functiona atunci, la fel si economia de piata. Regulile jocului erau, pe cat posibil, respectate, iar castigatorii nu erau decisi inainte...
Modernizarea infrastructurii
Inapoiata provincie tarista a Basarabiei avea sa resimta cel mai puternic socul proiectului de modernizare derulat la scara Romaniei Mari in domeniul comunicatiilor si a transportului.
Dupa razboi exista in Basarabia o cale ferata deplorabila (plus ecartament diferit de cel romanesc, la fel ca si astazi). Progresul a fost evident si cuantificabil. In 1919 drumul Galati – Chisinau se facea in 19 ore, in 1938 se facea in 8 ore; daca inainte de razboi in Basarabia circulau 29 de locomotive, in 1920 circulau 130. Daca pe linia Chisinau – Ungheni nu circula decat un singur tren zilnic, in 1940 circulau 5 perechi de trenuri zilnic. Dezvoltarea materialului rulant, trenuri directe de marfa si calatori sunt elemente care trebuie adaugate. De pilda, in ceea ce priveste transportul urban, in Chisinau existau, in 1938, 14 km de linii aferente. Iar daca in 1918 existau 150 de km de sosele continui, in 1938 existau 754 km. In 1919 existau 620 de poduri cu o lungime de 4 261 m, iar pana 1940 s-au mai construit 4 105 poduri in lungime de 17 989 m.
In ceea ce priveste transportul fluvial, a exista chiar un proiect care sa lege Vistula de Nistru, care ar fi scurtat cu 3000 mile marine drumul vapoarelor si ar fi deschis piete noi catre Danemarca si Norvegia.
Romania a fost printre primele tari din lume care a folosit transport aerian, in Basarabia construindu-se trei aeroporturi la Chisinau (1921), Cetatea Alba (1935) si Ismail (1935).
Modernizarea institutiilor culturale
Invatamantul a fost o prioritate dupa unire. In 1918, proportia celor literati era incredibil de mica: doar 10,5% barbati romani si 1,77% femei romance. Doar tiganii, dintre categoriile etnice, erau mai putin instruiti dintre locuitorii Basarabiei. Rusii, evrei, germanii, polonezii etc. aveau un procent de peste 50%. Entuziasmul apostolilor despre care am mai vorbit a fost evident: daca inainte de 1918 nu exista nici o scoala romaneasca, dupa 1918 s-a produs o adevarata „revolutie culturala”, dupa cum avea sa spuna Alexandru Boldur. Numarul scolilor creste sensibil, astfel ca, in ianuarie 1939 existau 2 718 scoli, cu 7 581 de invatatori si 346 747 copii. Existau si scoli de stat, dar si particulare, intr-un regim de toleranta remarcabil: din cele 97 de scoli particulare care existau in 1938 in Basarabia, 75 erau evreiesti, 5 germane, 4 poloneze, 1 ucrainiana, 2 rusesti si 10 romanesti. In 1940 existau in Basarabia 14 licee de baieti, 9 de fete, 24 gimnazii si scoli medii.
Logistica spatiului cultural sporeste si ea. In 1919 s-a fondat Conservatorul Unirea, in 1928 Conservatorul National, iar in 1936 Conservatorul Municipal. In 1926 s-a infiintat Facultate de Teologie din Chisinau, parte a Universitatii din Iasi; in 1933 s-a infiintat Facultatea de Agronomie. Mai trebuie adaugat aici Teatrul National din Chisinau, Biblioteca Universitara Centrala, Muzeul national de Istorie, Societatea de Belle-Arte din Chisinau, cu mai multe sectii.
Biserica din Basarabia se reorganizeaza si ea devenind, dupa o vorba deja faimoasa, o „Mitropolie de aur”: se construieste un nou orfelinat, un sanatoriul pentru preoti, chiar o Banca a preotilor – unica in peisajul romanesc. In 1925, se infiinteaza Patriarhia romana, avand in componenta ei Mitropolia Basarabiei, cu doua eparhii: Arhiepiscopia Chisinaului si episcopia Cetatii Albe-Ismail. In 1928, Gurie Grosu a fost ridicat la gradul de Mitropolit.
Eficacitatea invatamantului romanesc interbelic si a logisticii culturale au fost elogiate, indirect, de un carturar de talia lui Valentin Mandacanu: „Fara interbelicul romanesc, stanga Prutului ar fi fost astazi o Transnistrie mai extinsa...”.
Modernizarea democratica versus modernizare totalitara
Daca privim, de pilda, disproportia dintre scolile romanesti si cele minoritare, putem conchide ca interventia statului roman nu a fost suficient de eficient. Explicatia este sugerata deja in acest material. Indiferent cat de solid era asumat proiectul de romanizare al provinciei, instrumentele erau democratice, cu toate ingradirile interne si externe de rigoare. De aici ineficacitatea sistemului, cel putin comparata cu regimurile tarist si cel sovietic, mult mai dispuse sa rezolve totul prin ucazuri sau violenta, indiferente la reactia locala, indiferente la dorinta populatie sau orientarile ei. Asa a procedat Imperiul tarist, asa a procedat, si mai nemilos, inca, Imperiul sovietic.
Ceea ce este valabil in cazul scolilor este valabil si in cazul presei. O analiza statistica din perioada 1917-1927 arata ca in Basarabia au aparut 58 de gazete, dintre care 24 romanesti si 34 rusesti; dintre cele romanesti, 10 erau cotidiene, iar dintre cele rusesti – 32. Presa romana era „o presa minoritara, abia tolerata” (Onisifor Ghibu) – la un numar de 7 ziare si trei mari cotidiene scrise in limba rusa, in Basarabia aparea o singura gazeta cotidiana romaneasca.
Explicatia este aceeasi: interventia statutului roman nu se poate compara in nici un fel cu cea a regimului sovietic, directa si brutala, si care nazuia sa schimbe, peste noapte si prin cele mai violente mijloace, profilul etno-identitar al unei provincii intregii.
Concluzii de etapa
Datele pe care le-am inventariat arata doua lucruri: 1. singurul proiect de modernizare europeana a Basarabiei in secolul XX a fost cel romanesc, derulat in perioada interbelica; 2. cuantificand conditiile obiective ale regiunii – extrem de nefavorabile unui proces de constructie nationala de formula democratica – ce poate conchide ca proiectul de modernizare a fost mai degraba un succes.
(In numerele viitoare vom cerceta celelalte doua proiecte de modernizare si consecintele lor.)
Dan Dungaciu, Flux

In cadrul simpozionului, organizat de OPCD, pe langa profesorii crestin-democrati, au participat istoricul Mihai Adauge, presedintele fractiunii PPCD din cadrul Consiliului municipal Chisinau, Alexandru Corduneanu, precum si deputatul PD-L de Iasi, Petru Movila.

Alexandru Corduneanu, consilier municipal PPCD: “Fenomenul cultural romanesc a inceput sa infloreasca abia dupa 1918, insa, din pacate, nu a atins acel apogeu care ar fi facut din cultura romaneasca la Chisinau un element de coeziune si de speranta nationala. Insa in anul 2008, in Chisinau, fenomenul cultural romanesc este dominant. Daca acum 10 ani, la Chisinau limba romana era pusa sub semnul intrebarii, acum nu se mai pune problema fenomenului lingvistic romanesc. Eu imi doresc ca aceasta unitate romaneasca s-o simt cu toata inima, cu tot sufletul meu de roman si va doresc sa contribuiti prin efort personal la actul Unirii romanesti in cadrul Uniunii Europene. Doamne ajuta!”

Monica Babuc, presedintele Societatii Doamnelor Crestin-Democrate: “Anul 1989 si reinceperea miscarii de eliberare nationala nu este altceva decat o miscare izvorata direct din actul de la 27 martie 1918, revenirea romanilor basarabeni in tagma lor fireasca. Cei 22 de ani de prezenta romaneasca in Basarabia au insemnat curajul de a ramane in viata pentru noi, basarabenii. Tocmai din acest punct de vedere, trebuie sa ne inchinam inaintasilor nostri, sa le mentinem vie memoria si sa intelegem ca, in mare parte, datorita lor, existam astazi. Tocmai de aceea, este de datoria noastra sa evocam actul din 27 martie 1918.”

Stefan Secareanu, deputat PPCD: “Noi suntem cei care trebuie sa consolidam romanismul in Basarabia. La ora actuala avem doua probleme cu care ne confruntam: ideea identitara si problema rezistentei in fata intereselor rusesti. Trebuie sa veghem asupra faptului ca nu cumva sa fie admisa o solutionare gresita a conflictului transnistrean si sa nu admitem solutionarea acestei probleme in detrimentul ideii romanesti. “

Mihai Adauge, istoric: “Ziua de 27 martie 1918 reprezinta evenimentul la care merita sa ne raportam si astazi. Este un eveniment extrem de complex si, in acelasi timp, cu foarte multe invataminte pentru societatea noastra. “

Petru Movila, deputat PD-L de Iasi, Romania: “Avem aceeasi inima, avem frati care invata in Romania, avem preoti din Romania care slujesc in Basarabia si de acea, Unirea o vom face neaparat, pentru ca ne-o dorim din toata inima, intr-o Europa mare, unde sa incapa toti romanii. Suntem acelasi neam, avem aceeasi limba si obiceiuri, ramane doar ca noi sa ne dorim sa fim cu adevarat frati si sa facem totul pentru a ne regasi in Europa. Or, din punctul meu de vedere si al colegilor mei din Partidul Democrat-Liberal, din punctul de vedere al iesenilor, Romania si Moldova sunt separate doar in manuale si vor face parte, neaparat, din marea familie europeana.”

Amendamentul vicepresedintelui PPE-DE, cel mai numeros grup politic din Parlamentul European, a fost adoptat in cadrul Proiectului de Aviz al Comisiei pentru Libertati Civile, Justitie si Afaceri Interne destinat Comisiei pentru Ocuparea Fortei de Munca si Afaceri Sociale asupra Raportului privind progresul realizat in materie de egalitate de sanse si nediscriminare, semnat de Liz Lynne.
"Ma bucur ca, in cadrul Comisiei LIBE, colegii mei au votat acest amendament. Am facut apel la nediscriminarea cetatenilor din cele 12 noi state membre ale Uniunii Europene si am reusit sa-i conving. Consider ca vom putea sa spunem ca avem intr-adevar parte de libertate  totala de miscare doar in momentul in care se vor  ridica definitiv barierele pentru forta de munca intre toate tarile membre ale Uniunii Europene. Trebuie sa reglam aceste probleme acum, cu atat mai mult cu cat Comisia Europeana tocmai propune noi pachete legislative care vor extinde drepturile lucratorilor din tarile terte", a declarat Marian-Jean Marinescu, citat de Hot News. Textul amendamentului arata ca "discriminarea trebuie perceputa ca fiind contrara celor patru libertati fundamentale - in mod special libera circulatie a persoanelor - si, ca atare, constituie un obstacol in calea functionarii pietei interne; invitam Comisia sa incurajeze statele membre sa isi revizuiasca dispoziziile tranzitorii care reglementeaza accesul la piata muncii, pentru a elimina diferentele existente intre cetatenii europeni in aceasta privinta". Proiectului de Aviz al Comisiei pentru Libertati Civile, Justitie si Afaceri Interne uremeaza sa fie votat si inclus in raportul Liz Lynne, in cadrul Comisiei pentru Ocuparea Fortei de Munca si Afaceri Sociale, la inceputul lunii aprilie.

Potrivit corespondentului Romanian Global News in Ungaria, proiectul s-a bucurat de sprijinul Prea Fericitului Patriarh Daniel, astfel Secretariatul de Stat pentru Culte a aprobat suma de 200.000 RON. La sfarsitul anului trecut, dupa primirea sumei, a fost angajata o echipa de mesteri din Romania, firma Marion SRL din Arad. In cadrul acestei firme lucreaza o echipa de mesteri a unei firme din Ungaria, Dikotel Bt., care a ajutat la obtinerea aprobarilor necesare de la Oficiul monumentelor istorice si de la primaria din Jula, precum si la intocmirea proiectului pentru lucrari. “Imediat dupa ce am primit banii, am angajat firma respectiva si am pornit demararea lucrarilor. Am avut de schimbat partea din spate a scaunelor, dupa care urmeaza  terminarea exteriorului, tencuiala exterioara si vopsitul. S-a pus o usa noua in exterior, dupa care urmeaza sa fie schimbate si cele din interior. Sunt in lucru 12 ferestre termopan, avand in vedere ca biserica de ani de zile a avut geamurile si usile intr-o stare foarte rea, s-a facut in biserica un condens mare si s-a deteriorat foarte tare pictura in biserica, care ar trebui restaurata. Avem propus imbracarea turnului bisericii in arama, plus partea de lemnarie din turn care are niste grinzi deteriorate, cu o vechime de 150 de ani, care se misca si ne-a ridicat probleme la trasul clopotelor. Acum nu demult am mai inaintat un deviz de lucrari la Secretariatul de Stat pentru Culte din Romania pentru interiorul bisericii, reconditionarea si curatarea icoanelor de pe iconostas, precum si imbracarea partii de lemn de pe iconostas in foita de aur si renovarea peretilor si a picturii din altar. In urma proiectului care s-a aprobat de catre primaria orasului Jula, ni s-a solicitat sa rezolvam si problema igrasiei, care dupa estimari costa aproximativ zece mii de euro”, ne-a informat pr. Petru Puscas. Parintele paroh ar dori ca toate aceste lucrari costisitore sa fie terminate pana la hramul bisericii, 14 octombrie a.c., de sarbatoarea Sfanta Parascheva, dar cu cei 200.000 RON bineinteles ca acestea nu se vor termina. Muncile vor dura pana ce acesti bani vor fi de ajuns, dupa care parintele paroh va porni din nou in cautare de fonduri.

Foto: simbol

Ea este cunoscuta spectatorilor romani prin participarea din partea Australiei la concursul Miss Diaspora de la Festivalul Callatis in 2006, unde a sustinut si un recital muzical de mare succes. Potrivit portalului Romanian Vip, Loredana a fost indragostita de balet si a urmat cursurile de la Australian Ballet School. Dupa ce si-a descoperit pasiunea pentru muzica, solista a inregistrat impreuna cu producatori precum Rob Davies, Brian Rowling sau Doug Brady. De curand, piesa originala “Forbidden Fruit”, pe care tanara cantareata a si produs-o, a fost oferita in premiera postului Radio27 din Chicago. Dupa ce a aparut in episoade din serialul australian de succes “Neighbours”, si in reclamele pentru Fernwood Fitness Center, tanara artista s-a hotarat sa se mute in cetatea filmului. Cateva agentii de impresariat din Beverly Hills i-au oferit sansa sa-si afirme talentul, si speram ca in curand Loredana va avea sansa de a semna un contract de reprezentare. Dupa un spectacol la clubul Palms din Hollywood in duetul Foxy Angel, si dupa concertele pentru comunitatile romanesti din Sacramento si Los Angeles in spectacole de Martisor, Loredana a plecat in New York, unde inregistreaza o serie noua de melodii pentru CD-ul sau de debut pe piata americana.

Din partea redactiei romanesti a Televiziunii Maghiare vor fi prezentate: filmul “Portret cu Alexandru Kató”, realizat de Aurel Becan (un film despre activitatea antrenorului de box si actorului din Algyõ, originar din Romania) si filmul “Ca doua oua”, realizat de Stefan Crasta (un film despre lumea gemenilor). Competitia de film va avea loc in Sala Fabri a Cinematografului Urania cu incepere de la ora 12.00. Filmele celor doi realizatori ai Ecranului Nostru vor avea loc la ora 12.15 si la ora 17.10. Din juriul competitiei face parte si renumitul regizor de origine romana, Cornel Mandrutau, informeaza corespondentul Romanian Global News la Budapesta..

Piesa, in regia lui Jiri Trnka ii are in distributie pe Bara Vyskocilova, Miroslava Venclova, Veronika Khomova si Petr Reif. Piesa “Sta sa ploua” nu vorbeste despre starea vremii, ci despre emotiile a trei fete care cuceresc publicul inca de la primele replici. Intr-adevar, ele se numesc “Sta sa ploua”, asta fiind una din micile surprize oferite de textul Liei Bugnar. Cele trei fete locuiesc cu chirie si se pregatesc pentru debutul in lumea muzicii ca grup vocal cu numele de Sta sa ploua. Facem cunostinta cu ele intre doua paturi, trei scaune, un telefon si un aragaz cu butelie. Fetele curata doi cartofi, pe care ii impart in trei si ii gatesc, dar isi dau seama ca azi trebuie sa vina Paul, proprietarul. Iar ele nu au 200 de dolari pentru chirie... Ce altceva le ramane de facut decat sa se distreze pe seama cartofilor? Astazi nu avem piure de cartofi. Asa ca vom manca piure de cartofi...

Vlad Nanca si Janek Simon sunt unii dintre cei mai bine cotati tineri artisti din Romania si, respectiv, Polonia. Vlad Nanca si-a inceput cariera in 1999 si a fost implicat in numeroase proiecte culturale ca fotograf, artist conceptual, teoretician si curator. Este creatorul instalatiilor ”Dream of Bucharest”, ”Holy Grill”, ”Terrorist Balloon”, ”Original Adidas”, ”Dacia - 30 years of social history”, precum si al lucrarilor stradale ”Cars”, ”I love manele”, ”In God We Trust”, ”Eminescu Show”, ”The Revolution Will Not Be Televised”, ”Proposal for the National Redemption Cathedral”. Janek Simon, nascut in 1977 la Cracovia, este autorul mai multor instalatii care denunta controlul subtil pe care institutiile si obiectele, in special cele electronice, il exercita asupra oamenilor. In anul 2007, a primit unul dintre cele mai cunoscute premii poloneze, al Galeriei Nationale de Arta Moderna Zacheta.
Vlad Nanca si Janek Simon s-au cunoscut in Luxemburg, in anul 2004, in timpul unei rezidente artistice. Mai tarziu, la invitatia lui Vlad Nanca, Janek Simon a expus la Bucuresti, iar lucrarile lui Vlad Nanca au fost incluse in proiectul “Anul Poloniei in Madagascar”, o pastisa a marilor proiecte de promovare nationala poloneze, realizata de Simon pe insula africana in anul 2006, in afara oricaror contacte oficiale si cu o suma modica. Cu timpul, cei doi s-au imprietenit, legati nu numai de optiuni estice similare, dar si prin legaturi de generatie si apartenenta geografica. 
Expozitia pe care o vor prezenta impreuna vineri la Galeria „Raster” din Varsovia, este un experiment prin care fiecare artist reface operele cele mai cunoscute ale celuilalt, traducandu-le in propriul limbaj artistic.  Astfel, cateva dintre lucrarile sau ideile lui Vlad Nanca vor fi asumate de Janek Simon si reinterpretare conform propriei sensibilitati, in timp ce lucrarile lui Janek Simon vor fi suspuse aceluiasi tratament. La capatul acestui proces, cei doi vor distinge ce este le este cu adevarat propriu si ce ii desparte, dar si care sunt temele si ideile care ii apropie. In acelasi timp, fiindca lucrarile amandurora nu se feresc de simbolurile memoriei nationale, cei doi artisti vor verifica daca exista filtre “nationale” care determina deciziile artistice si canalizeaza expresiile vizuale.
Pe langa vernisajul expozitiei „REMIX”, Vlad Nanca va repeta la Varsovia celebra sa actiune de strada. In centrul Varsoviei, intr-unul dintre locurile cele mai aglomerate, artistul va da drumul spre cer la cateva zeci de baloane negre, care sugereaza foarte realist capul ascuns de cagule al unor teroristi. Baloanele vor pluti un timp deasupra capitalei poloneze, dupa care vor cobori in cele mai neasteptate locuri, tot asa cum loviturile teroriste par sa cada din senin in mijlocul unor comunitati pasnice.