Vechile deprinderi interstatale nu mor, doar oamenii sunt noi: bisnitarii isi urca in podul trenului de Belgrad papornitele interzise, cativa stau de sase, vin politisti de frontiera cu fluturasi aberanti de completat, inca n-am obosit sa le explic, de atatia ani, ca cetatenia si nationalitatea sunt doua lucruri diferite, fluturasii lor nu stiu, ma intreb daca face parte din isteria Summitului - daca ar intelege toata lumea diferenta dintre cetatenie si nationalitate, poate n-ar trebui sa mergem azi la Belgrad sa ne bucuram, azi e 1-0 pentru nationalitate, a noastra, ma tem ca o sa asistam si la prelungiri…

Glastra nationalului in balconul cu plante al cetateniei… Ce discutie lunga, cate plante carnivore… Poti fi un bun cetatean al unei tari si cand nationalitatea ta nu este rastignita pe crucea cetateniei. Mergem la Belgrad, acolo unde vom fi alaturi de unul dintre cei care n-au vrut sa-si culce nationalitatea in patul lui Procust, sa si-o ajusteze si sa scape de supliciu, sa renunte la ce sunt. Astazi, Boian Alexandrovici, preotul roman din Timoc, cel care a ridicat prima biserica romaneasca din Serbia de Rasarit si tine, de ani de zile, slujba in romana, romanilor sai, cu toata prigoana pe care si-a atras-o pentru asta, va primi Ordinul Meritul Cultural in grad de Comandor. Distinctia i-a fost acordata de catre presedintele Romaniei, Traian Basescu, si ii va fi inmanata, la Belgrad, de catre Excelenta Sa Ion Macovei, ambasadorul Romaniei in Serbia, in cadrul unei ceremonii care va avea loc la ambasada noastra.

N-am mai fost in centrul Belgradului de la bombardamentele de acum noua ani, pe Kneza Milosa se lucreaza la fatada Ambsadei Americii, Ambasada Croatiei isi ascunde geamurile cu un fel de metale cu vagi gaurele, nu sunt zile prea bune pentru ambasadele tarilor mai putin prietene, mai ales ca stai pe aceeasi strada cu institutii pe care le-ai tocat marunt intr-un razboi nu foarte indepartat. E vineri, sfarsit de martie cald, insorit, in Belgrad a inceput sa infloreasca liliacul, si totusi, am un nod in gat ce nu trece: imensele cladiri bombardate de pe Kneza Milosa sunt inca acolo, inca asa, isi casca gaoacele inca sparte spre un cer nepasator, fac cateva poze pe fuga si ma simt ca si cum as da cu piatra intr-un monument…

Ne primeste ambasada noastra din toate colturile de unde aparem. Salut oamenii, sunt 20 de zile de cand ne-am vazut aproape toti la Malainita, in Timoc, parca suntem un grup de activisti Green Peace pe care ii aduna delfinii in diferite colturi ale lumii. Ne strangem pe terasa, avem un soare frumos, are Boian taina lui sa faca sa fie soare oriunde trebuie sa se intample ceva important.

Nu cunosteam sediul nou al Ambasadei Romaniei din Belgrad, admir gradina frumoasa si bine ingrijita, ochii imi fug spre doua tufe de vasc dintr-un copac mare de langa noi, povestesc cuiva de traditia de a-l saruta pe cel drag sub ramuri de vasc, la inceput de an, ma intreb de norocul cui poate fi legat vascul crescut pe teritoriu arondat diplomatic, unei ambasade.

Excelenta Sa ambasadorul Ion Macovei aduce sulul in care este decretul de decorare, aduce cutiuta cu distinctia, le pune pe o masa si ne permite sa le studiem. Facem poze cu toate, e ilogic sa facem poze cu toate, stim ca nu vom folosi pozele astea dar suntem emotionati si timpul trece mai usor cand lucrezi.

In sfarsit, incepe ceremonia, si totusi, parca e doar o curgere lina dinspre ceva spre altceva, noi, activistii delfinilor, nu ne raportam doar la momentul de acum, pentru noi totul a inceput mai demult, mersul lui Boian in dreapta terasei pana langa ambasador, cuvintele de pretuire care ii sunt adresate, crucea ordinului – este totul atata de firesc de parca am fi trait inca o data toate aceste lucruri, candva, in trecut.

Ambasadorul ii prinde la gat lui Boian crucea ordinului, pelicula unui film straniu curge in mintea mea, Boian trudind la prima lui biserica, amenintarile cu moartea pe care le-a primit pentru ea, judecatile la care a fost tarat, limba romana care era iar in biserica, dupa atata amar de ani, in Serbia de Rasarit, drumurile lui la oamenii de pretutindeni care-l chemau, carora le aducea aminte ca sunt romani, pe care ii boteza, spovedea si inmormanta in limba lor, drumurile peste tot unde era nevoie, pentru a vorbi despre suferintele romanilor lui, pentru a cere drepturile care li se cuvin, apoi piatra de temelie pentru a doua biserica  ce va exista in Timoc, si iar, mainile lui zdrelite si incercate de fier, de la facut boltari, pentru a trai si pentru a-si creste bisericile.

Acum, mainile lui Boian stau linistite peste pardesiul de deasupra sutanei, ambasadorul vorbeste scurt, doua minute pe ceas: “Se intampla destul de rar si este un gest semnificativ, care vine dupa un anumit timp de cand au inceput eforturile pe care le face parintele Boian Alexandrovici de a promova cultura, identitatea si religia in limba romana in Serbia de Rasarit. Eu sunt convins ca inceputul, important de aceasta data, pe care statul roman il face, in raport cu parintele Boian Alexandrovici, dar si in raport cu intreaga comunitate romaneasca din Serbia, inseamna foarte mult - asta trebuie sa dea speranta si incredere romanilor din Serbia, si noua, celor care lucram pentru aceasta, sa fim mai curajosi, mai ofensivi, si sa promovam identitatea, cultura si religia romaneasca in Republica Serbia, in limitele pe care ni le permite legea, la cel mai inalt nivel posibil. Eu doresc sa-l felicit pe parintele Boian Alexandrovici, doresc sa-i felicit pe toti cei care au venit astazi aici pentru ca se inscriu, in momentul acesta, intr-o comuniune cu totul speciala, va multumesc tuturor si sper sa mai avem ocazia nu doar sa inmanam decoratii ci sa ne implicam mult mai activ in tot ce fac acesti oameni de mare curaj si de mare raspundere. Si repet: nu vorbesc doar de Serbia de Rasarit, vorbesc de toti romanii din Serbia. Va multumesc frumos.”

Tanarul nou comandor al Romaniei spune si el cateva cuvinte, din care iau un fragment: “Excelenta Voastra, va multamesc foarte mult, multamesc tarii mame, asa ca sa cuprind pe toti din tara mama, si pe domnul presedinte Traian Basescu, si pe toti ailalalti, pe ministrul de externe, pe Departamentul pentru  Romanii de Pretutindeni, pe toti fratii nostri din Romania, si preoti, si mirenii, si i-as multami aicea, si daca nu este cu noi, n-a putut, parintelui meu duhovnicesc, prea sfintitului episcop Daniil al Daciei Felix, care m-a hirotonit si care este primul din ierarhii romani care, dupa 200 de ani, a implinit cererea, cu voia lui Dumnezeu, a romanilor timoceni. Vreau sa spun ca distinctia asta si decoratia asta o primesc ca o decoratie care este trimisa poporului roman din Serbia si multamesc si tarii mame, si lui Dumnezeu, ca samt decoratia asta ca o recunoastere a romanilor din Serbia, la un nivel mai inalt - sa spun ca mai inalt decat asta poate ca nici nu exista. Va multamesc voua la toti care ati venit astazi si pot sa spun ca asa, intr-un fel, dedic decoratia asta Sfantului Parinte Niceta de Remesiana, care este apostolul daco-romanilor, si a cui biserica a inceput sa se construiasca cu doua saptamani in urma la Malainita, si o dedic tuturor crestinilor daco-romani, tuturor martirilor care a dat viata lor pentru Cristos, si pentru Evanghelie, si invatatura Evangheliei si Sfintei Scripturi”.

L-am fotografiat pe ambasador cum i-a prins crucea ordinului la gat lui Boian, cum i-a legat panglicile la spate, cum cum inca o cruce straluceste pe pieptul parintelui de la Malainita. Am prins cu grija, de fiecare data, in cadru si una din tufele de vasc din spatele nostru – Meritul Cultural e un sarut pe care intreaga tara i-l da, azi, lui Boian, pentru tot ce a facut pana acum, urandu-i toate cele bune pentru viitor.

Un scurt cocktail, declaratii, interviuri, o sedinta a liderilor romanilor din Serbia, discutii, discutii, intre toti si cu toti, de aici reincep deciziile pentru viitor, oficial il intreb pe Boian doar atat: ce face a doua zi, sambata. Imi spune: “Maine vin pictorii sa faca schite pentru ce va fi pictat in biserica”. Gravez rapid, in minte, o piatra cu inscriptia romana Q.E.D. – “ceea ce era de demonstrat”.

Iau o replica mai lunga de la ambasadorul Ion Macovei, despre importanta acestei decorari, de astazi: “Este, inainte de toate, un semnal important dat de Romania comunitatii romanilor din toata Serbia. Ei nu sunt uitati, in pofida criticilor. Evenimentul de azi are, pe langa greutatea specifica decoratiei inmanate, si un impuls pentru comunitatea romanilor din toata Serbia, de a-si continua toate eforturile pentru afirmarea culturii si, prin Boian Alexandrovici, mucenicul nostru, si pe cea religioasa. Semnalul este si pentru cei ce n-au incredere in ce face Boian, sau sunt rezervati, dar si pentru cei ce trebuie sa le dea posibilitatea sa se afirme. Am trait o sarbatoare mare la Malainita, impreuna, recent. De nu privim doar partea politica a zilei de azi, a fost o noua sarbatoare cu sufletul romanimii dinTimoc, Boian Alexandrovici. Partea festiva s-a incheiat, succesul se obtine usor, sa vedem de-l putem duce mai departe, daca Romania va face eforturi mai mari sa sprijine romanii din Serbia. Sunt mandru si fericit ca eu i-am decernat decoratia aceasta lui Boian. Sarbii din Romania au cu mult mai mult decat romanii din Serbia. Pentru mine nu exista romani din Voivodina si romani din Serbia de Rasarit, pentru mine exista doar romani din Republica Serbia si pentru ei lucram cu fratii nostri sarbi si sunt convins ca vom ajunge sa ne intelegem”.

Incet-incet au plecat preotii, politicienii, liderii romanilor din tot felul de locuri din Serbia, colegii din presa, Boian si cu mine suntem ultimii care mai trebuie sa iesim ca ambasada noastra sa poata sa se odihneasca dupa forfota de azi. Ambasadorul ne conduce pana in strada, pe poteca gradinii, cu bratele deschise, stam de-o parte si de alta a lui, presa si biserica, ultimele lucruri pentru viitorul apropiat au fost sopotite si asezate, ii stam in stanga si-n dreapta domnului Macovei ca doi cocori care trebuie sa-si ia, iar, zborul, ne arata locurile unde ne asteapta prietenii si masinile lor, ne da drumul spre lume, aproape ne impinge parinteste in ea, ca de pe marginea cuibului, candva o sa fie un alt prilej de intalnire, si altul, lucrurile nu se opresc aici, sarutul neamului tau, de sub tufa de vasc, obliga, obliga foarte mult.

Pentru Romanian Global News, Ramona Balutescu

Semnificatia aparte a acestei seri a fost data de prezenta reprezentantilor partidelor si asociatiilor care vor merge impreuna, pe o singura lista, la alegerile locale si parlamentare din Serbia. Dupa discursurile mobilizatoarea ale dr. Pedrag Balasevic, presedinte al Partiei democrate a Rumanilor din Serbia si cel care va deschide lista pentru alegerile parlamentare si discursul emotionant al lui Micea Stoiadinovic, vicepresedinte al aceluiasi partid romanesc din Timoc, si cel de-al doilea candidat de pe lista pentru parlamentul Serbiei, romanii au dansat si cantat vechi dansuri si cantece romanesti din toate zonele Timocului.
A fost prezenta si Televiziunea Romana, prin corespondentul de la Timisoara, precum si oaspeti din Romania si lucru inedit dl. Daniel Ionita, presedintele Federatiei Asociatiilor Romanesti din Spania care alaturi de Eugen Popescu din partea Fundatiei Nationale pentru Romanii de Pretutindeni si Viorel Badea, coordonatorul politic al Comisiei pentru romanii de pretutindeni a Partidului Democrat Liberal din Romania, au dorit ca prin prezenta lor, sa aduca un sprijin moral noii aliante romanesti din Timoc.

Raspunzand la sesizarea d-lui Ion Popescu, la administratia raionala de stat Hliboca miercuri, 26 martie a avut loc sedinta grupului de lucru privind examinarea situatiei de la Varnita (Fantana Alba).
La insistenta deputatului la sedinta au participat consilierii parlamentari Aurica Bojescu, deputat in Consiliul regional Cernauti, Petru Posteuca, deputat in Consiliul raional Hliboca precum si reprezentantii preotimii romanesti in frunte cu Protopopul raionului Hliboca, Ioan Gorda.
La sedinta a fost respins proiectul propus de administratie de a construi pe locul respectiv o capela cu turnul in forma de ceapa, deoarece nu corespunde stilului ortodox romanesc.
In urma dezbaterilor s-a ajuns la intelegerea, ca este necesar de a construi un memorial, tinand cont de continutul lui national si spiritual romanesc din zona.
Dupa ce s-a clarificat, ca administratia locala nu a prevazut resurse in bugetul raional pentru programul de dezvoltare national-culturala a popoarelor bastinase, Aurica Bojescu, secretar responsabil al Uniunii Interregionale „Comunitatea Romaneasca din Ucraina”, a propus sa fie elaborat de urgenta acest program, prin care conform art.119 (p.3) al Constitutiei Ucrainei administratiile locale de stat sunt obligate sa le realizeze si totodata sa fie alocata suma necesara pentru aceasta  constructie.
Consilierii deputatului poporului din Ucraina au declarat, ca Ion Popescu va tine sub observatie si in continuare evolutia situatiei din zona.
Duminica, 30 martie la Hliboca a fost organizat un simpozion consacrat evenimentelor tragice de la Fantana Alba si marti, 1 aprilie, impreuna cu bisericile din zona, cu administratia raionala Hliboca  va organizata traditionala slujba de pomenire a martirilor romani, cazuti la 1 aprilie 1941.

A venit in Italia la 12 ani, asa ca jumatate din viata si-a petrecut-o aici, informeaza Gazeta Romaneasca, ce publica in ultimul sau numar un interviu cu tanarul roman, preluat de Romanian Global News. Sergiu Ocneanu a venit in Italia de 12 ani. Era in clasa a 6-a la Piatra Neamt cand a plecat catre Occident. Tatal lui era deja la Roma de 6 ani, din 1990, si abia atunci a reusit sa-si aduca familia cu el. "Am terminat scoala, am obtinut diploma de raggioneria (contabilitate - n.r.) si acum lucrez pentru o firma de constructii, ca manual(necalificat - n.r.)".
De ce n-ai reusit sa lucrezi in meseria in care ai obtinut diploma?
"E foarte greu aici. E plin de italieni care au recomandari. Si se stie ca aici fara o cunostinta care sa te recomande, nu poti lucra."
Ti-a parut rau cand ai plecat din Piatra Neamt?
"Nu mi-a parut, de ce sa-mi para? Doar ca acum Italia e plina de rasism. Mi s-au intamplat si mie cateva episoade. Am prietenii mei, si italieni, si romani, dar in general noi romanii nu suntem tratati bine. Mai ales dupa ce s-a intamplat anul trecut."
Din aceasta cauza ai vrut sa intri in politica?
"Si din aceasta cauza. Dar si pentru ca noi romanii avem viata grea. La Roma, muncile cele mai
grele le fac romanii. Pe santier unde lucrez eu suntem 10 romani, doi polonezi si doi italieni."
Nu esti cam tanar pentru a sti care sunt greutatile romanilor?
"Am avut viata grea, chiar daca sunt tanar. Stiu tot ce se intampla, vad cum nu sunt respectate drepturile romanilor, stiu ca multi lucreaza precar. Am muncit si la negru, stiu ce e viata. Am muncit gradinar doi ani, la negru, munceam de la 6 dimineata la 8 seara. Daca ajung consilier, de aceste lucruri voi vorbi si voi incerca sa le rezolv."
Cum ai ajuns pe listele PD?
"Am prieteni care la randul lor au prieteni in politica. Si mi-au vorbit de aceste alegeri, m-au intrebat daca as vrea sa candidez. Sunt constient insa ca nu e usor, mai ales ca sunt putini romani inscrisi pe listele electorale."
De ce cu un partid de stanga?
"PD are multe idei care, pentru mine, sunt idei bune si cred ca sunt bune si pentru romani."
Dar Walter Veltroni, presedintele PD i-a atacat pe romani anul trecut...
"Nu-i adevarat ca Veltroni i-a atacat pe romani. El a fost impotriva infractorilor. Ca primar, a facut multe lucruri bune la Roma".
Ramona Badescu este candidata pe listele unui partid de dreapta. Ce parere ai?
"Am fost duminica la biserica si am vorbit cu foarte multi romani. Am inteles ca romanii n-o vad prea bine pe Ramona. Ea traieste in alta lume si nu are legatura cu comunitatea de romani care muncesc pe santiere sau in casele italienilor".

Aceasta oferta se adreseaza elevilor romani ce au absolvit sau vor absolvi liceul precum si studentilor romani ce doresc sa se specializeze si sa faca o a doua facultate in strainatate. Conditia minima pentru a beneficia de oferta in cauza o reprezinta existenta unei diplome de bacalaureat a potentialului client si, pe langa aceasta, si de existenta posibilitatilor financiare ale acestuia de a se intretine singur pe toata durata studiilor, acesta din urma beneficiind totusi de sprijin logistic, educational si moral din partea organizatiei, ce-si manifesta vadit intentia de a se constitui ca o punte de trecere spre realizarea unui asemenea scop. Cei interesati pot obtine mai multe detalii despre aceasta oportunitate la asresa de web  www.papillon-romania.org, la numerele de telefon +40/359-402.936 (Romania) si +49/6329-98.49.552 (Germania), sau la adresele de mai info@papillon-romania.org (Romania) si papillon@deutschland.ms (Germania).

Spectacolul “Compte a rebours”, tradus din limba romana de Mirella Patureau, se va juca luni, 31 martie, de la ora 19.30, la Casa Europei si Orientului, Centrul Cultural pentru Europa de Est si Asia Centrala, din Lyon. Piesa este pusa in scena de Sylvie Haggai, asistata de Sabrina Amghar, si ii are in distributie pe Patrick Alaguerateguy, Francoise Gazio, Jenny Lepage si Marc Segala.