Si, totusi, la mijloc nu-i doar o curiozitate festivista. Nu-i numai o chestiune teoretica sau una chitibusara abordata cu o ocazie anume. Este vorba de o intrebare logica si capitala, dictata de niste realitati politice presante. Oricum ai suci-o, la ora actuala se prefigureaza doua scenarii apocaliptice pentru Republica Moldova. Ambele sunt pe cat de intemeiate, pe atat de periculoase.
Cel dintai este mai vechi. In urma unei tranzactii cu Moscova, Voronin accepta un tip de federatie prin care cedeaza Tiraspolului importante prerogative decizionale ale noului stat comun. Astfel, se produce transnistrizarea intregului teritoriu de la est de Prut, Kremlinul pricopsindu-se cu o enclava ruseasca extinsa nemijlocit la frontierele UE si NATO. In atare conditii Republica Moldova, de fapt, inceteaza sa mai existe, aceasta fiind inlocuita de un stat fondat pe osatura stalinista a RASS Moldovenesti. Respectivul model pare sa fie agreat de Putin care si-ar dori, bineinteles, sa se aleaga in cele din urma cu o Transnistrie mai mare care ar incorpora si Chisinaul.
Cel de-al doilea scenariu este mai noi ca idee, nu insa si ca posibilitate. El putea fi pus in aplicare si mai inainte, lipsea doar contextul. Acum, insa, ideea pluteste in aer. Aceasta a prins contur dupa invadarea si ocupatia ruseasca a unei parti semnificative a teritoriului georgian.
Agresiunea Moscovei a demonstrat ca oricand se poate gasi un pretext mai mult sau mai putin plauzibil pentru a cotropi o fosta republica sovietica. Unde mai pui ca Transnistria, inarmata pana-n dinti, poate mobiliza rapid zeci de mii de rezervisti pentru a rezolva de una singura, fara sprijinul masiv al Moscovei, orice diferend militar cu Republica Moldova.  
Ca sa nu mai spun ca invadarea Georgiei, dupa cum a remarcat si o serie de analisti occidentali, este un fel de „razboi prin procura” impotriva Ucrainei, Moldovei, Azerbaidjanului, impotriva oricarei din republicile ex-sovietice care s-ar incumeta sa-si ia in serios propria-i independenta. La toate acestea trebuie sa mai adaugam ca interventia armata brutala a Rusiei i-a incurajat nu numai pe separatistii din Abhazia si Osetia de Sud, ci si pe cei din Transnistria.
Tiraspolul are acum un motiv in plus sa caute nod in papura. O eventuala recunoastere ruseasca a republicilor secesioniste din Georgia doar le va intari bicepsii transnistrenilor care vor fi tentati foarte mult sa provoace un conflict armat pentru a forta mana Moscovei sa intervina in Republica Moldova. Ispita de a repeta scenariul din Caucaz este acum la Tiraspol mai mare decat isi dau seama oficialitatile moldovene.
Si in fine, dar nu si in ultimul rand, spectrul celui de-al doilea scenariu poate ajuta Rusia sa ni-l bage pe gat pe cel dintai inca pana la alegerile parlamentare din 2009. In fata primejdiei unei noi interventii armate, nu-i exclus s-o lase mai moale si Occidentul, resemnandu-se in fata unui proiect rusesc de reglementare a problemei transnistrene. Imi pare rau, dar asa stau lucrurile. Love story cu un happy-end deocamdata nu se intrezareste.
Petru Bogatu, Jurnal.md

Foto: Unimedia

Mircea Snegur a declarat pentru Info-Prim Neo, ca sarcina principala a fost obtinerea independentei, spre care s-a ajuns dupa mai multe etape - proclamarea limbii romane ca limba de stat, in 1989, alegerile democratice din 1990, declararea suveranitatii. Mai mult, spune primul Presedinte, Chisinaul s-a declarat impotriva referendumului anuntat de Mihail Gorbaciov, in care cetatenii trebuiau sa se pronunte asupra pastrarii Uniunii Sovietice. „Am fost unica republica care a boicotat acest referendum”, spune Mircea Snegur, adaugand ca Moscova a spus clar cu un an inainte ca daca nu va fi semnat acest nou tratat unional, Basarabia va avea inca doua republici pe teritoriul sau. Erau mecanisme de forta, care exercitau presiune ca sa nu se voteze independenta si ca lumea sa fie ostila insasi acestei idei.
In Basarabia, insa, chiar anterior putciului de la 19 august 1991 din Moscova, aparuse propunerea sa fie discutata Declaratia de Independenta. „Clasa politica de la acea perioada si-a obtinut scopul pe care si l-a propus dupa primele alegeri democratice. Munca aceasta de aproape 2 ani s-a incununat cu succes odata cu proclamarea Independentei, crearea statului R. Moldova cu toate atributele sale, crearea conceptiilor politicii interne si externe, recunoasterea internationala”, spune Mrcea Snegur.
Potrivit primului Presedinte, proclamarea Independentei Basarabiei nu a fost un act spontan, ca la celelalte republici, independenta tarii a fost pregatita de clasa politica, intelectualitate, de tot poporul. 

Foto: Info Prim Neo

Romania nu este insa pregatita pentru o astfel de eventualitate, desi camera superioara a parlamentului de la Moscova a votat deja pentru independenta Transnistriei. Autoritatile romane nu au avut nici o reactie dupa votul din legislativul rus si nici dupa intalnirea de ieri dintre presedintele rus si omologul sau moldovean Vladimir Voronin, urmata de convorbiri neasteptate cu Igor Smirnov, liderul Republicii Separatiste Transnistria. Desi au facut mai multe strategii la Marea Neagra, diplomatii de la Bucuresti nu au prevazut situatia actuala, iar Bucurestiul nu are inca un tratat de baza cu Republica Moldova.
In absenta unui astfel de tratat, Romaniei nu-i ramane decat sa protesteze, constata Michael Radu, de la Institutul de Politica Externa din Philadelphia. In plus, Romania s-a retras cu mai bine de 15 ani in urma de la masa negocierilor pentru Transnistria, astfel vocea Bucurestiului desi poate fi auzita, nu este luata in seama. Expertul american crede ca, pe termen lung, Romania ar putea incerca sa se impuna in aceasta zona "printr-o alianta in cadrul NATO cu Polonia, balticii, SUA si poate alte tari realiste".
Specialist in problemele Republicii Moldova, Nicu Popescu sustine, la randul sau, ca Bucurestiul trebuie sa stranga legaturile cu statele care au viziuni similare cu ale sale si sa pastreze o legatura constanta cu Chisinaul, indiferent de puterea de la Bucuresti. Pana atunci, Romania nu poate face nimic pentru a reactiona fata de eventualele mutari brutale ale Moscovei pe teritoriul moldovean.
In vreme ce presedintele Medvedev se impune in fostul spatiu de influenta sovietic, Romania ramane marginala atat in zona Marii Negre, cat si la masa negociatorilor occidentali.
Parlamentul de la Moscova a fost ieri de acord cu recunoasterea independentei celor doua enclave aflate pe teritoriul Georgiei: Osetia de Sud si Abhazia. Votul legislativului rus nu are valoare juridica, ci poate functiona mai degraba in mod simbolic, ca presiune asupra adversarilor Rusiei, dar mai cu seama ca recomandare. O decizie in acest sens poate fi luata numai de liderul de la Kremlin. Cum observa si presedintele Traian Basescu dupa turneul facut in jurul Marii Negre, o eventuala declarare a independentei Osetiei sau Abhaziei ar putea deveni un precedent pentru celelalte conflicte inghetate din regiune: Transnistria, aflata pe teritoriul Republicii Moldova, sau Nagorno Karabakh, zona disputata de Armenia si Azerbaidjan.
Romania nu ar putea face nimic mai mult decat o luare de pozitie in cazul in care evenimentele din Transnistria s-ar precipita, dupa modelul regiunilor separatiste Abhazia si Osetia de Sud. Bucurestiul s-a retras de la masa negocierilor din Transnistria in 1992 si nu are relatii foarte bune cu celelalte tari care sunt in masura sa ia decizii in Transnistria: Rusia, Ucraina si Republica Moldova. In plus, Romania nu are un tratat politic cu Republica Moldova, fapt care, in cazul in care evenimentele din Transnistria ar degenera, in opinia analistilor ar limita actiunea Bucurestiului numai la luari de pozitie, fara a se putea implica efectiv.
 Oleg Serebrian, specialist in geopolitica, ne-a spus ca, desi Romania a atras de mai multe ori atentia asupra regiunii Marii Negre, UE s-a dovedit "cam surda la aceste declaratii". Armand Gosu, specialist in spatiul ex-sovietic, considera ca "Romania a facut cat a putut, insa tot timpul i s-a dat peste degete". Ideea unui lobby la Bruxelles facut de tara noastra pentru Republica Moldova pare dificila, crede Armand Gosu, deoarece chiar Romania are nevoie de lobby, pentru ca are probleme. In cazul in care Transnistria ar deveni independenta, statul roman ar putea, cel mult, sa nu recunoasca noul stat. Unii fosti ministri de Externe ne-au spus ca, de altfel, tara noastra nici nu este interesata de aceasta chestiune caci, debarasata de Transnistria, Republica Moldova s-ar putea apropia mai usor de Romania si UE si si-ar putea continua drumul catre europenizare. Pe de alta parte, Michael Radu, expert al Institutului pentru Politica Externa din Philadelphia, crede ca nici Moscova si nici Bruxelles-ul nu iau in serios eforturile de integrare a Republicii Moldova in NATO sau UE.
 In plus, crede Michael Radu, in lipsa unui tratat cu Chisinaul, Romania nu ar putea decat sa protesteze, iar "pe termen lung, ar putea face o alianta in cadrul NATO cu Polonia, balticii, SUA si, poate, alte tari realiste". La randul sau, Nicu Popescu subliniaza necesitatea ca Romania sa colaboreze cu aceste state care ar avea aceleasi interese strategice ca si noi si, in acelasi timp, recunoaste insa faptul ca "Romania are o problema cand vine vorba de cooperare si coalizare cu alte state europene". Relatia Romaniei cu Republica Moldova nu trebuie sa depinda de schimbarea guvernelor, sugereaza Nicu Popescu.
Expertul de politica externa mai adauga ca mesajele Romaniei ar trebui sa fie mai putin scandaloase la adresa Chisinaului, mai coerente, si ca Bucurestiul ar trebui sa depuna eforturi pentru a trece declaratiile in fapt. Michael Radu precizeaza ca, in ciuda avertismentelor pe care le-a lansat Romania la forurile euro-atlantice, crede ca atat UE, cat si SUA cunosc intentiile rusilor, dar "o anexare de drept (de facto este deja) a Transnistriei la mama Rusia nu va provoca decat noi proteste, mult mai mici decat in cazul georgian, fara rezultat".
Oleg Serebrian spera ca autoritatile ruse sa nu mearga pana la capat cu recunoasterea independentei provinciilor separatiste, deoarece "ar impinge spatiul ex-sovietic la marginea unei prapastii". Mai mult, in opinia lui Nicu Popescu, o eventuala recunoastere a independentei Osetiei de Sud si Abhaziei "trimite un semnal Chisinaului pentru ca Republica Moldova sa faca mai multe concesii in privinta Transnistriei si sa accepte prezenta rusa acolo".
Intalnire
Ieri a avut loc la Soci o intalnire intre presedintele moldovean Vladimir Voronin si cel rus Dmitri Medvedev, cu ocazia careia liderul de la Kremlin a precizat ca "vede sanse bune" pentru rezolvarea conflictului transnistrean. Oleg Serebrian crede ca Igor Smirnov, liderul separatistilor de la Tiraspol, aflat la Moscova, ar putea cere chiar astazi Kremlinului recunoasterea independentei Transnistriei. Armand Gosu argumenteaza ca Smirnov se foloseste de cresterea puterii Rusiei pentru a favoriza independenta Transnistriei. De altfel, Transnistria a cerut de mai multe ori independenta, votata si in Duma de Stat, dar neacordata de Kremlin.
Michael Radu sustine totusi ca "Moldova este deja in sfera rusa, cu sprijinul alegatorilor, deci fara dreptul de a se plange. Moldovenii l-au ales pe Voronin si refuza de 18 ani sa inteleaga ca nu pot avea si Transnistria, si independenta reala, si antipatie antiromaneasca". In plus, crede Radu, "chiar daca si-ar schimba opinia, totul depinde de Ucraina, aflata in sfera rusa", iar acest lucru ar pune punct discutiilor si "capitolului Moldova – independenta sau in Romania".
Cristina Dobreanu, Romania Libera

Foto: Romania Libera

"Scoala trebuie sa fie un mijloc de integrare dar nu trebuie sa isi depaseasca rolul si sa exagereze”, a mai spus ministrul, citat de Stranieri in Italia, preluat de Romanian Global News.

Pretul biletelor va fi: pentru sambata (unde mancarea nu este inclusa) $25 pentru adulti, iar copii sub 16 ani au gratuitate pentru duminica (mancarea este inclusa) $50 pentru adulti, $25 pentru copii intre 9-16 ani, iar copii sub 9 ani au gratuitate. Pentru mai multe informatii, precum si rezervari de bilete puteti suna la: 519-651-7728 George Ullman sau 519-580-5097 Ion Popesku.