Mai nou, ambasadorul Alexandr Ciurilin a trimis o scrisoare deschisa in care acuza tonul presei din Romania, privind invazia rusa din Georgia, si prezenta armamentului romanesc din dotarea fortelor georgiene. Lasand sa se inteleaga ca pozitia autoritatilor de la Bucuresti este cea a unor "duraki" (n.r. prosti, in limba rusa), Ciurilin isi asuma rolul de "tatuc" dornic sa ne arate, in varianta moscovita, cine sunt victimele si cine sunt agresorii.
"Avem impresia, ca participantii la manifestarile din fata ambasadei Federatiei Ruse nu cunosc adevaratele motive si imprejurari ale tragediei din Osetia de Sud. Totusi, exista sursele veridice care ofera posibilitatea formarii unei imagini corecte a evenimentelor care au avut loc acolo, inclusiv de la martorii si participantii nemijlociti la aceste evenimente. V-am recomanda in acest context sa luati cunostinta cu informatiile
oferite de catre mass-media rusa, inclusiv a acelora, care sunt prezentate in limba engleza (spre exemplu-canalul TV Russia Today)", scrie pe siteul ambasadei Federatiei Ruse la Bucuresti.
Pe undeva, la Bucuresti nu se intelege"
Izbucnirea conflictelor sangeroase din Caucazul de Sud putea fi evitata, dar acest lucru nu a fost dorit de Tbilisi, considera ambasadorul Federatiei Ruse in Romania, Alexandr Ciurilin, intr-o scrisoare deschisa in care face o serie de precizari in legatura cu conflictul armat dintre Georgia si Osetia de Sud izbucnit la data de 8 august a.c.
"Tonalitatea celor publicate de presa romana arata ca pe undeva la Bucuresti nu se intelege deocamdata intru totul cine poarta raspunderea pentru izbucnirea agresiunii din Caucazul de Sud, pentru numeroasele victime din randul populatiei, distrugerea oraselor si satelor. Cred ca parerea noastra va ajuta opiniei publice din Romania sa-si faca o imagine corecta asupra celor petrecute", se afirma in scrisoarea citata de Agerpres.
Potrivit textului scrisorii, timp de 15 ani, partea rusa, impreuna cu osetii si abhazii, a incercat sa gaseasca o solutie politica pentru a se iesi din aceasta situatie tragica, insa autoritatile de la Tbilisi nu au dorit sa renunte la planurile de lichidare a autonomiei acestor popoare in cadrul Georgiei, de infaptuire a sloganului sovinist "Georgia - pentru georgieni". "In repetate randuri Rusia a avertizat comunitatea internationala in legatura cu pericolul situatiei din Caucazul de Sud si cu pregatirile ce se faceau la Tbilisi in vederea unor crunte varsari de sange. Nimeni nu ne-a ascultat. Sau n-au vrut sa ne asculte", scrie ambasadorul.
Georgia, "cap de pod" al NATO
Intre timp, se mentioneaza in continuare, "Georgia era alimentata cu un flux continuu de arme moderne, inclusiv tancuri, avioane, rachete, iar militarii georgieni erau temeinic instruiti in strainatate". Potrivit textului scrisorii, "in Georgia s-a regasit si armament romanesc".
"In Rusia, pe buna dreptate s-a format opinia ca o asemenea stimulare a militarizarii celor de la Tbilisi facea parte dintr-un plan mai vast, in care Georgiei i se incredintase rolul de cap de pod militar al NATO", se afirma in scrisoare.
Ambasadorul rus mai noteaza ca "amortizarea conflagratiei din Caucazul de Sud" s-a reusit datorita principiilor convenite de presedintele Federatiei Ruse, Dmitri Medvedev, si presedintele Republicii Franceze, Nicolas Sarkozy, cu privire la reglementarea conflictelor din zona.

Romanul-oaspete si-a amintit ca ar fi auzit el ca parca si in Ungaria sunt scoli romanesti. Da, sunt, zice romanul-gazda, dar nu sunt asa ca si la voi, pentru ca aici scolile sunt bilingve, deci copiii invata prima data limba maghiara, ca doar traim in Ungaria, si numai apoi invata si limba romana. Romanul-oaspete si-a putut da seama singur de rezultatul acestei metode atunci cand a incercat sa stea de vorba cu copilul de varsta scolara al familiei, care nu intelegerea nici o iota din romana lui cu accent de Romania... Acesta se intoarce derutat acasa, in Romania, cu experienta ca nu toate scolile „romanesti” din lume sunt la fel: in unele se invata romaneste, iar in altele... ungureste.
Pe 1 septembrie va incepe in Ungaria al treilea an scolar, cand nici intr-o singura scoala asa-zis romaneasca nu se mai preda scrisul si cititul in limba romana pentru elevii din clasa intai. Pana in toamna anului 2005, cei mai mici elevi ai scolii generale din Micherechi invatau abecedarul prima data in limba lor materna, in romana, si numai din clasa a doua s-a trecut si la cititul si scrisul in limba maghiara. Trecerea de la romana la maghiara a fost motivata de catre scoala cu cresterea numarului copiilor care vin din casatorii mixte si care vorbesc mai putin sau deloc limba romana. De parca predarea depinde de copii si nu de profesori si programa scolara. Cand se duc prima data la scoala, copiii de sase ani nu stiu nici sa inmulteasca sau sa imparta numerele, dar asta nu inseamna sa scoatem matematica din orar si s-o inlocuim, de pilda, cu gimnastica. Deci, e o scuza prea ieftina sa dam vina pe copii sau pe parintii lor, care nu sunt obligati sa-si dea odrasla la o scoala romaneasca, ci pot sa aleaga liber orice scoala. In localitatile unde pe langa scoala romaneasca exista si alta scoala, cum e Chitighazul, Aletea sau Batania, parintii isi pot da copilul si la scoala maghiara, nu au nici o obligatie fata de cea romaneasca. Aberatia intervine insa atunci cand o primarie dintr-un sat cu 3–4 mii de locuitori sustine doua scoli, care de fapt nu difera cu nimic (sau foarte putin) una de alta. Bani aruncati in vant, fara nici un rost. Eventual pentru a mentine imaginea falsa ca in Ungaria sunt sprijinite nationalitatile: au scoli, au drepturi, au de toate...
Niciodata, nici din comunitatea noastra si nici din afara ei, nimeni nu a cercetat daca acei elevi de odinioara din Micherechi, Jula, Chitighaz etc., care au invatat prima data scrisul si cititul in romaneste, iar azi sunt medici, juristi, profesori, contabili, jurnalisti sau orice altceva, ar avea vreo greutate in vorbirea ungureasca, daca nu ar fi fost angajati la un loc de munca numai pentru ca ei au invatat intai abecedarul romanesc, si nu pe cel unguresc. Liceul romanesc din Jula se mandreste azi cu zeci de generatii de intelectuali, oameni apreciati si in mediul unguresc, care nu au avut nici un dezavantaj ca au invatat prima data cum se scrie cuvantul „scoala” si nu „iskola”. Sau este printre noi cineva care nu stie maghiara, numai pentru ca a invatat-o doar din clasa a doua? Eu una nu cunosc pe nimeni.
Atunci cand ne luptam, uneori unii cu altii, pentru simpla existenta a unei scoli sau gradinite romanesti, ar trebui sa ne rezervam o parte din energie si pentru imbunatatirea metodelor de predare, sa ne certam, de exemplu, ca elevii sa salute adultii cu „Buna ziua” sau cu „Sarut mana”, si nu cu „Jo napot” sau „Csokolom”.
Eva Iova, Foia Romaneasca

O parte a Festivalului va fi gazduita si de Haifa, duminica, 14 septembrie, transmite Romanian Global News.
Evenimentul de anul acesta va aduce publicului workshop-uri interactive ale mesterilor populari traditionali, pentru copii. Totodata, o larga varietate de produse de artizanat vor fi expuse in cadrul unei expozitii cu vanzare. Cateva ansambluri muzicale isi vor face si ele aparitia la Festival, printre care Grupul Iza din Maramures, Taraful Argintilor din Parau de Pripor-Gorj, dar si trupa Nightlosers.
Tot ca parte a evenimentului, pentru a sublinia capacitatea Romaniei de a fi un spatiu de dialog intercultural, Festivalul va ocaziona si o expozitie de fotografie documentara a lui Teodor Raileanu, intitulata „Culorile timpului. Arta Sinagogala in Moldova”. Aceasta expozitie are la baza o cercetare initiata de Institutul Cultural Roman din Tel Aviv si de Departamentul de arta Evreiasca de la Universitatea Bar Ilan. Evenimentul de la Tel Aviv este organizat in parteneriat cu Muzeul Taranului Roman din Bucuresti, Tarom Tel Aviv, Muzeul Od Jaffa si in Haifa, in parteneriat cu H.O.R. Haifa (Organizatia Evreilor Romani din Israel, ramura Haifa), Auditoriumul Haifa (ETHOS) si Municipalitatea din Haifa.